Cine este hackerul împușcat aseară în Bacău?

Un tânăr de 21 de ani a fost împușcat, aseară, cu mai multe gloanțe în cap, în scara unui bloc de pe strada Alecu Russo din Bacau.

Deșteptarea a scris, pe larg, acum câțiva ani despre aventurile acestui tânăr pasionat de computere, care a și fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni informatice.

“Ai mei mi-au luat calculator pe la 6 ani… toate au mers frumos, până în august 2013…. în nici două secunde ofiţerii DIICOT Bacău şi BCCO Bacău erau la uşă. Cioc, cioc – “Poliţia, deschideţi sau spargem uşa”…

Tânărul avea 14 ani când a ajuns în atenţia anchetatorilor, fiind judecat pentru 8 infracţiuni de acces fără drept la un sistem informatic şi 8 infracţiuni de efectuare de operaţiuni financiare frauduloase.

A fost trimis în judecată de procurorii DIICOT, în 2014, fiind acuzat că a folosit fără drept datele de identificare ale cardurilor bancare ale mai multor persoane din ţară, dar şi din străinătate şi a folosit date fictive pentru a face comenzi pe mai multe site-uri de unde a cumpărat o serie de bunuri şi produse.

La percheziţii, anchetatorii au găsit în locuinţa minorului un telefon mobil iPhone, zeci de DVD-uri şi CD-uri, un laptop, o imprimantă, un MP3 Player, un televizor LCD Toshiba, un ecran LCD, un aparat foto, carduri de memorie, cartele telefonice, cărţi şi manuale IT, un robot de bucătărie, tablouri, încălţăminte de firmă.

“Am câştigat peste 100.000 de euro, dar nu pentru că aveam nevoie de bani”, mărturisea tânărul. “Din probele dosarului, instanţa a ajuns la concluzia că părinţii inculpatului minor şi-au pierdut autoritatea faţă de singurul lor copil. (…) Părinţii inculpatului minor nu sunt nişte ignoranţi, ci oameni cu multă carte.

Văzând că fiul lor aduce acasă atâtea bunuri fără să le fi plătit, trebuia să-şi dea seama că minorul a comis o faptă penală, fiind exclus ca să fi crezut povestea cu banii virtuali”, nota instanţa în motivarea sentinţei care avea să-l trimită după gratii: 5 ani, la Tribunal, condamnare redusă ulterior, la Curtea de Apel, la 3 ani.

“Poliţia, deschideţi sau spargem uşa”

“Toate au mers frumos, până în luna august a anului 2013. M-am trezit într-o zi pe la cinci dimineaţa, încrezător fiind că o să înceapă o nouă zi plină de satisfacţie pentru mine şi gândindu-mă chiar din primele momente după ce m-am trezit ce aş vrea să obţin în ziua aia, având ca referinţă zilele şi săptămânile trecute în care deja obţinusem şi cheltuisem o grămadă de bani şi cu dorinţa incredibil de mare de a avea şi mai mult.

Stăteam pe canapea, navigând pe iPhone-ul meu. S-a făcut ora şase dimineaţa, sună interfonul. Mă duc să răspund, nu se aude nimic. Mă întorc din nou pe canapea. Sună din nou. Se duce tata – „Poliţia, deschideţi”.

Tata a apăsat pe buton, primindu-i pe neaşteptaţii vizitatori în scara blocului şi în nici două secunde ofiţerii DIICOT Bacău şi BCCO Bacău erau la uşă. Cioc, cioc – „Poliția, deschideți sau spargem ușa”. A deschis. Şapte ofiţeri în civil au intrat în apartament cu mandat de percheziţie şi mandat de aducere pe numele meu.

Mi-au răscolit toată casa, confiscându-mi toate dispozitivele pe care le aveam şi micul depozit de obiecte pe care îl formasem în apartament. După aproximativ opt ore de percheziţii, atât în apartamentul în care locuiam la acel moment cât şi la casa părinţilor mei de la ţară, am fost prezentat în faţa unui procuror la sediul DIICOT Bacău. (…) imediat ce am intrat în biroul procurorului m-a şi întâmpinat cu sintagma „Marele infractor Oancea Cezar. Bine ai venit, ia un loc”. (…) după încă 3 ore de audieri, mi-a spus în final lucrul pentru care mă rugasem deja de o sută de ori în gând în timp ce stăteam pe scaunul ăla din birou, cu ai mei într-o parte şi avocatul în cealaltă: „Bun, noi am terminat aici. Tu o să te duci acasă acum şi o să te chem eu iar altă dată. Eşti liber”.

Nu am putut să mai reacţionez în momentul ăla, am schiţat un zâmbet, am dat bună ziua şi am plecat. Lucrul ăla, care la acel moment mi s-a părut cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viața mea, avea să îmi schimbe în mod drastic viziunea despre lume şi cum funcţionează lucrurile şi aveam să plătesc mult mai scump pentru asta.”

A continuat, cu anchetatorii suflându-i în ceafă

Crezând că a scăpat, după aproximativ 3 luni, a luat-o de la capăt cu infracţiunile, nebănuind că anchetatorii mai erau pe urmele lui. “Am început să fac din nou aceleaşi lucruri. În astea 3 luni am mai fost chemat o dată la DIICOT şi am participat la percheziţiile informatice care au fost efectuate pe dispozitivele care mi-au fost ridicate la percheziţia domicilară. În viziunea mea de atunci, am dat cu subsemnatul o dată şi am stat la caterincă cu nişte gabori într-un birou la BCCO, care mi-au cumpărat chiar şi o cafea.

Ce dracu` s-ar putea întâmpla mai rău de atât? Aşadar, mi-am reînceput activitatea, cu siguranţă deplină în faptul că dacă aş mai fi prins încă o dată repercusiunile ar fi fix aceleaşi, că mie nu o să îmi facă nimeni nimic pentru că ceea ce fac nu e atât de grav şi cu un nivel de securitate mai sus în ceea ce priveşte modul în care făceam lucrurile. Şi am continuat în felul ăsta o lungă perioadă de timp, doar că nivelul mai mare de securitate implica tranzacţii mai restrânse şi posibilităţi de monetizare mai puţine, lucru care de asemenea avea să mă influenţeze mai târziu.”

Procesul

“Timpul a trecut, şi iată că am ajuns în luna martie a anului 2015. Între timp, judecata procesului începuse la Tribunalul Bacău şi mă afişasem de mai multe ori în faţa instanţei, eu lipseam de la şcoală pentru că nu îmi plăcea şi nu o consideram importantă, lucru pe care îl susţin şi acum, dar care s-a reflectat într-un mod negativ în raportul efectuat de Serviciul de Probaţiune în ceea ce priveşte persoana mea. (…)

A venit şi ultima zi a procesului pe fond şi dezbaterea cauzei. (…) O să fac o pauză aici ca să spun că respect toate deciziile pe care instanţele de judecată le-au luat în ceea ce mă priveşte, m-am supus acestora, le-am respectat întru totul şi încă o fac. Singurul motiv pe care doamna judecător l-a găsit la acel moment ca să îmi aplice pedeapsa maximă a fost faptul că lipseam de la şcoală. (…) a concluzionat sec, ca şi motiv principal al aplicării pedepsei maxime prevăzute de lege: „pentru a avea timp să îşi termine studiile”.

Închei scurt pauza prin a vă spune că în doi ani şi jumătate de detenţie nu am reuşit să termin nici măcar o clasă în plus şi asta strict din motive şi decizii care nu au ţinut de mine ci de sistemul penitenciar şi legislația de rahat. Revenind, după ultimul cuvânt mi s-a spus că rămân în pronunţare peste două săptămâni, ceea ce însemna că în fix două săptămâni de la acel moment avea să se desfăşoare o altă şedinţă la tribunal, fără participarea mea ori a avocatului ci doar a judecătorului şi a procurorului, în care urma să fie decisă sentinţa penală. La momentul ăla nu ştiam exact ce urmează să se întâmple, dar având asigurarea avocatului şi a altor persoane în domeniu pe care le-am consultat, respectiv că „o să îţi aplice o măsură neprivativă de libertate, cel mai probabil libertatea supravegheată. Nu ai ce să păţeşti, că aveai 14 ani când ai făcut faptele, ai recunoscut şi ai colaborat, chiar nu are ce să ţi se întâmple”. Bazându-mă astfel pe aceste cuvinte, nu am acordat prea multă importanţă la ceea ce avea să se întâmple…”

“Ceea ce avea să se întâmple m-a lovit pe neaşteptate”

“În ziua pronunţării, lucru de care nici nu îmi mai amintisem deoarece nu aveam nici un motiv să mă îngrijorez, aveam să aflu într-un mod extrem de neplăcut care a fost soluţia dată de judecătoare. Ora 15:00. Stau la calculator. Vine maică-mea să mă întrebe: „Ia vezi, nu a apărut pe net pronunţarea? Nu a apărut, nu cred că apare azi că nu le bagă ăştia pe Internet în aceeaşi zi. Ne uităm mâine”, am spus eu, cu total dezinteres faţă de ceea ce putea să se întâmple şi evitând astfel să îmi întrerup activitatea extrem de interesantă pe care o desfăşuram în momentul ăla de a naviga pe reddit. Ora 19:00. Tot la calculator, plictisit, îmi trece prin minte ce m-a întrebat maică-mea. „Ia să văd eu mă, nu a apărut totuşi aia?”.

Citiți integral articolul din 2018: Mărturisirile unui hacker închis într-un centru de detenţie pentru minori