O istorie a Cosmosului în versuri scrie poetul Constantin Juncu, în cea de-a patra sa carte: „Galactice bizarerii”, Editura Smart Academic, 2019. De altfel, poetul lămureşte (în paranteze) cititorul despre aventura galactică: poveşti cu tâlc, năzdrăvănii, precum şi alte poezii, pentru bunici, părinţi, copii.
În prima parte, „Galactice bizarerii”, autorul ne face cunoştinţă în câteva poveşti cu tâlc, catalogate drept bizarerii, care pot fi folosite ca lecţii pentru preşcolari, dar şi pentru bunici, când vor să-şi impresioneze nepoţii, concurând cu atotputernicul calculator. Primul pesonaj este Soarele: „În sistemul nostru/ de toate zilele şi nopţile/ doar EL, SOARELE,/ e bătut în cuie.//
Celelalte stele nu ştiu decât una:/ să-l înconjoare cu dragostea lor.”
Şi încă o bizarerie în versuri: „Numitul JUPITER,/ întâiul gigant din umbra Soarelui,/ îi trebuie numai…12 ani/ ca să-şi înconjoare stăpânul/ cu pubertatea sa.” Şi una despre planeta noastră şi trecem la lucruri…(mai) serioase: „Oglinda în care se priveşte TERRA/ de numai…patru miliarde de ani şi ceva/ e…o spirală.// Aceasta să fie/ semnul fericirii galactice?” Năzdrăvănii fac şi Saturn, şi Phobos, şi Saturn, dar şi Uranus, capitol care se încheie cu o Scrisoare deschisă, un adevărat poem dedicat Soarelui, „semnat” de toate „galacticele”. Poveşti nu de adormit copii, ci de ciulit urechile, un DECALOG şi…un pic!
În capitolul al doilea, Constantin Juncu trece de la monorimă, la rimă încrucişată şi îmbrăţişată, în poezii scurte, cu mesaj, dedicaţie, cu miez, vesele sau triste, însă de o rară frumuseţe, cum este şi poezia „Ca să poţi dormi”: „Ca să poţi dormi pe petale/ nu e deajuns să te fi botezat cineva/ de la Starea Civilă a Sentimentelor/ să porţi numele de trandafir.// Mai trebuie să fii consultat/ de un specialist în mersul pe spini!”.
Au mai apărut, de acelaşi autor: Antipragmatice, Ed. Grafit, 2007; Cetatea riverană, Ed. Smart Academic, 2018; Profesori şi poeţi, Ed. Smart Academic, 2019.
