(S)PORTretul săptămânii: Aurel Chelariu, o viață închinată judo-ului

E de-o viață în judo. Iar judo-ul e viața sa. Nici nu trebuie să o spună; se știe. Este suficient să pronunți numele campionilor care au trecut prin mâinile sale. Să numeri medaliile cucerite. Și să parcurgi articolele și cărțile sale despre judo pentru a înțelege ce înseamnă acest sport pentru profesorul Aurel Chelariu. Astăzi, antrenorul CSM Bacău și JC Royal este protagonistul rubricii „(S)PORTretul săptămânii”. Plecăm din Băiceni, ajungem la Bacău, după ce am dat ocol pe la Tokyo, Londra și Toronto, dar, la drept vorbind, nu părăsim nici măcar o clipă spațiul de luptă.

Data și locul nașterii: 25 iulie 1947, la Băiceni, județul Botoșani.

Stare civilă: căsătorit cu profesoara de chimie Doina Chelariu. Împreună au un fiu, Bogdan în vârstă de 42 de ani (și el fost practicant de judo), stabilit la Toronto, în Canada, unde este manager la un club de fitness.

Principala realizare profesională: „Îmi este greu să aleg atunci când vine vorba de profesie. Am absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1977, iar din 1978 sunt antrenor – între timp am devenit antrenor emerit, evidențiat de Minister -, activitate care mi-a permis să cuceresc peste 1500 de medalii la Campionatele Naționale, Balcanice, FOTE sau alte competiții de Grand Slam. O bună parte din sportivii formați de mine (Mihnea Rusu, Radu Ghimpu, Dragoș Constantin Cremene, Costel Dănculea, Mircea Croitoru, ca să menționez doar o parte) au ajuns la loturile naționale. Totodată, sunt și autor de carte: «Judo, performanță prin instruire programată», apărută în 2010 și «Mic dicționar de judo», editat în 2013 și care, între timp, a ajuns la a treia ediție, fiind un manual foarte căutat de antrenori, sportivi și… părinți”.

Principalul regret profesional: „Că n-am rămas la vârsta la care m-am apucat de antrenorat. Mi-ar fi plăcut să se adune doar medaliile și satisfacțiile, nu și anii”.

Sportivul preferat: „Nu poate fi decât din judo: Yasuhiro Yamashita, în prezent președintele Comitetului Olimpic din Japonia. Nu pot uita că în 1981, la primul Campionat European de juniori, desfășurat la Târgoviște, am avut prilejul de a-l cunoaște pe Yamashita, care mi-a oferit un autograf pe o poză în care apăream cu fiul meu Bogdan”.

Hobby: „Călătoriile și drumețiile. Călătoriile sunt una, iar drumețiile alta, țin să fac această precizare. Mai sunt pasionat de înot și de șofat”.

Mâncarea favorită: „Din mâncarea tradițională românească, sarmalele și piftia moldovenească. Dacă trec granița, mă opresc mai întâi la Budapesta, pentru un gulaș, după care o întind la austrieci, pentru șnițelul vienez”.

Orașul de suflet: „Sunt mai multe. În primul rând, Tokyo. Apoi, Toronto, orașul în care s-a stabilit Bogdan și, în fine, Londra, orașul în care ne întâlnim, la jumătatea drumului, cu fiul nostru pentru… reîntregirea temporară a familiei”.

Actorii preferați: „Keanu Reeves, Al Pacino și Robert de Niro”.

Muzica preferată: „Îmi plac toate genurile, dar preferatele mele sunt muzica clasică (Ceaikovski, Verdi, Ravel) și folk-ul: Nicu Alifantis, Mircea Baniciu și Pasărea Colibri”.

Vacanța perfectă: „Cu familia”.

Nu poate trăi fără…: „Fără familie și fără judo”. Soția îl completează: „Și nici fără telefon”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Încep, evident, cu familia. Continui, la fel de evident, cu telefonul. Și, în speranța că pe acea insulă pustie voi da, totuși, și peste vreun japonez, iau cu mine și kimono-ul”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Sănătate și să am aproape familia și prietenii dragi”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Cu Yasuhiro Yamashita. Putem schimba însă cafeaua cu un ceai verde?”

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Am făcut-o și mă trec și azi fiorii când mi-o amintesc. Pe la vreo zece ani era să mă înec. Nu știam să înot și, împreună cu doi prieteni, am coborât într-un bazin cu o adâncime de doi metri”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Îmi place să le ascult, dar și mai mult să le spun. Atenție: cu mult după miezul nopții, un chefliu e oprit pe stradă de o patrulă de poliție. Întrebat unde se duce, aghezmuitul spune că la o conferință. Polițiștii nu-l cred: «Ce fel de conferință, dom’le?» Omul nostru: «La o conferință despre efectele nocive ale alcoolului și despre riscul de a-ți rata viața pe fondul consumului exagerat de alcool». Și mai neîncrezători, polițiștii îl iau la rost: «Ce-s cu aburelile astea? Cine se apucă să țină o astfel de conferință la o asemenea oră?» La care chefliul, sughițând, răspunde: «Nevastă-mea și, la cum o cunosc, mai mult ca sigur, și soacră-mea»”.