Parlamentarii au dat, pentru prima oară, dovadă de înțelepciune. Sincer, nu credeam că posedă această resursă. Ocazia a reprezentat-o problematica pensiilor speciale. Înțelepciunea a fost coruptă însă de ceva lașitate, întrucât nu s-a mers cu aruncarea peste bord a tuturor pensiilor speciale.
Mă apăr, prin câteva explicații, de pietrele care vor fi aruncate spre mine. Democratic/moral, în acest domeniu trebuie să fie suveran principiul contributivității. Importanța muncii sociale poate fi recunoscută prin salarii și pensii fără… apendice. Dar aceste venituri nu trebuie stabilite, ca în junglă, de către cei care le primesc.
Știu: activitatea unui judecător sau a unui procuror, de pildă, este nu doar importantă, ci și plină de riscuri care vizează securitatea fizică a persoanei. Dar securitatea aceasta este amenințată, secundă de secundă, de către armii de viruși/ microbi în cazul medicului, de galeria care i se poate prăbuși minerului în cap. Un manager de la Socola mi-a mărturisit că aproape 60 la sută dintre pacienți provin din Educație și Cercetare… Exemplele pot continua.
Magistrații au anunțat că vor contesta legea la CCR. Există deja o deciziea acestei instituții, care spune că „de pensiile magistraților nu se poate atinge nimeni”. Mioritic-normal; CCR este constituită din magistrați… În agora noastră prosperă opinia potrivit căreia nimeni nu poate critica deciziile CCR. Îl poți lua la rost pe Dumnezeu cu tot felul de întrebări, care pot fi vecine cu blasfemia, dar nu cumva să ridici sprânceana către CCR. Montesquieu, părintele separării puterilor în stat, ar zâmbi ironic.
Va anula CCR voința parlamentarilor? Dacă da, toate profesiile ar trebui să-și caute (și vor găsi!) motive pentru primirea de pensii speciale. Măcar s-o facem lată de tot.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
