Bricolaje: Optimismul se învata

Suntem perceputi în lume, din nefericire, ca o tara corupta si fatalista. Au ramas foarte putini acei doritori de bine din Occident care sa se mai uite la noi cu încredere, si sa sprijine eventualele eforturi venite din partea noastra în sensul unei reconstructii social-politice viabile. Dar, pentru ca optimismul se învata, asa cum spun psihologii, cred ca noi însine trebuie sa ne schimbam atitudinea si sa ne implicam mai mult în dezvoltarea societatii românesti, în asanarea mediului în care traim. Evenimentele din ultima perioada ne-au pus în fata o oglinda în care ne putem vedea pe noi însine asa cum suntem, divizati, marcati de frustrari, nehotarâti, neîncrezatori, informati la un nivel agresiv si primitiv, si deci usor de manipulat. Cu un nivel scazut de constientizare a adevaratelor probleme cu care ne confruntam, reactionam în continuare emotional, chiar isteric, cu accese de ura. Multi vad lucrurile la modul maniheist, numai în alb si negru, fara sa distinga nicio nuanta, situându-se de partea unei tabere sau alta. Or, ca sa poti construi, sa faci lucrurile sa mearga înainte, e nevoie de liniste în societate si de concordie, adica de întelegere. si de un anumit grad de optimism, de convingerea ca da, putem. Fatalismul si autovictimizarea nu duc nicaieri, sunt contraproductive. Am pierdut mult din cauza luptelor politicienilor pentru putere, trebui sa iesim grabnic din ameteala si tulburare. Pentru ca tot noi suportam costurile oalelor sparte de altii. Convingerea mea este ca, în momentul de fata, e nevoie de întelepciune si de moderatie din partea clasei politice. Sa faca bine domnii politicieni sa mai lase din zelul lor, din ambitii, graba, lacomie, din aroganta, sa stea la masa tratativelor, cu gândul la tara, cu vointa de a face bine pentru cei multi. S-ar putea sa fie o naivitatea a mea credinta ca lucrurile se pot îndrepta daca exista aceasta dorinta. Dar daca as renunta sa gândesc în termenii unui optimism temperat de luciditate, as intra în periculoasa zona a lehamitei de tot si de toate. Iar asta nu m-ar ajuta cu nimic, dimpotriva, mi-ar taia din radacina orice avânt. Iar cu starea asta de acceptare pasiva a raului, eu nu ma împac.
Carmen Mihalache