Este titlul unei foarte cunoscute poezii scrise de Vasile Alecsandri şi numite la început „Către români”. (Caz similar: „Hora Ardealului” a devenit „Hora Unirii”.) Cuprinde versuri-manifest, prin care poetul născut în Bacău la 14 iunie 1818 recunoaşte rolul esenţial al mişcării revoluţionare de la 1848 din Europa şi necesitatea ca locuitorii de la nord de Dunăre să se racordeze la temperatura ridicată a evenimentelor din Occident.
… traversând anul 1971…
Băcăuanii au ţinut să boteze Casa de Cultură a Sindicatelor cu numele autorului entuziastului imn „Hora Unirii”. Ca atare, au aşezat pe laterala clădirii două plăci de marmură pe care au gravat versuri al căror mesaj este actual şi azi:
„Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind;
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru patria sa moare,
Nemurire moştenind”.
… către 1990
În zilele de foc ale sfârşitului de decembrie 1989 s-a plămădit ziarul „Deşteptarea”, mai precis în perimetrul Palatului Administrativ, nu departe de Casa de Cultură şi nici de Casa „Alecsandri”. E interesant de cercetat în vreo arhivă sonoră dacă măcar unul dintre cuvântătorii de la balconul Prefecturii a avut inspiraţia de a-l cita pe Vasile Alecsandri cu versurile de mai sus, din „Deşteptarea României”. Ar fi fost un excelent exerciţiu motivaţional pentru atmosfera incandescentă care a dominat Bacăul, laolaltă cu toată suflarea românească.
„Deşteptarea” de Bucovina
Nu a avut de la început acest titlu. Când în 1875 s-a înfiinţat Universitatea din Cernăuţi, învăţământul românesc a fost ameninţat cu germanizarea. I s-a opus presa „pentru politică, religie şi literatură”: în 1848 (4 oct.) se naşte la Cernăuţi gazeta „Bucovina” a fraţilor Hurmuzachi (secretar de redacţie, Iraclie Porumbescu). Colaborează nume mari din Moldova (Vasile Alecsandri – aici publică prima oară balada „Mioriţa” –, M. Kogălniceanu, C. Negri, V. Pogor), Muntenia (D. Bolintineanu, V. Cârlova) şi Transilvania (A. Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul ş.a.).
Interzisă de cenzură, va reînvia în alte gazete, printre care şi „Deşteptarea”.
„Deşteptarea”, în ţară
Probabil nici un alt titlu de periodic nu a cunoscut o frecvenţă mai ridicată comparativ cu „Deşteptarea”. A apărut în oraşe din toate provinciile istorice româneşti: Bucureşti (1874, 1932), Vaslui (1876), Huşi (1879), Lugoj (1879), Piatra-Neamţ (1891, 1914), Braşov (1905), Cernăuţi (1893, 1907, 1921, 1943), Salonic (1908), Craiova (1911), Novaci (1911), Roman (1912, 1913), Budapesta (1916), Iaşi (1917), Soroca (1918, 1919), Chişinău (1919), Giurgiu (1923), Râmnicul Sărat (1927), Reşiţa (1930), Constanţa (1931, 1990), Cavarna (1931), Brăila (1932, 1991), Galaţi (1934, 1996), Timişoara (1934), Râmnicu-Vâlcea (1944), Arad (1946), Bacău (1989), Slatina (1997).
