Doar hotii de buzunare nu se dau batuti
„Bazarul rusilor“ este una dintre atractiile principale ale orasului in zilele de duminica. Desi nu mai prinzi pe aici nici picior de rus, mai bine spus de moldovean de peste Prut, numele nu i s-a schimbat. Bacauanii cauta chilipiruri, marfa mai ieftina decat in magazine, maruntisuri pe la negustorii de vechituri sau chiar un animalut de casa. Comerciantii sunt tristi in perioada aceasta, desi vara era, cu ani in urma, sezonul bun.
Aglomeratie incredibila in zona bazarului din cartierul Letea. Lupta pentru un loc de parcare este stransa, iar prin zona nu se vede niciun politist comunitar care sa puna ordine in trafic. Sute de bacauani se perinda printre tarabe. Cea mai mare atractie o reprezinta, insa, animalutele expuse spre vanzare in masini sau pe trotuare. Un tanar, Dan, vinde pui de ciobanesc german, superbi si adormiti in talas. Langa masina, cateaua latra la fiecare client. O adolescenta a pus ochii pe un catel si nu-l mai lasa din brate asteptand sa-i vina parintii sa-l plateasca. Vanzatorul este foarte suparat pe organizarea bazarului: „Am fost luat la rost fiindca am oprit masina in strada, dar nu gasesti un loc in parcare. Sa creeze conditii, apoi sa te ia la intrebari!”
„Vinzi, nu vinzi, negustor te numesti”
Tarabele gem de marfa. La prima vedere, pare ca afacerile infloresc, oferta fiind foarte variata. De la banalele cuie, la utilaje agricole si mobilier, in bazar se poate gasi tot ce este nevoie pe langa casa. Impresia de bunastare este falsa. Comerciantii nu mai ruleaza marfa ca altadata. Seara de seara inchid in dughene kilometri de cablu sau furtun si tone de fier ramase nevandute. Sute, poate mii de articole sunt expuse dimineata, poate chiar degeaba. „Sunt zile cand nu se face nici safteaua, ne-a spus I. Dumbrava. Cu toate acestea, platesc pentru chiosc anticipat chiria, iar daca il deschid, mai dau 3-4 lei pe zi. Avem marfa de sezon, dar vanzarea e tare proasta. Doar slapi de plastic si cateva palarii mai vindem.” Andrei Calapaci vinde „de toate pentru toti”, ca sa nu le spuna vechituri. Desi este dispus la discount, abia castiga 20-30 de lei pe zi. Ion Rosca a expus pe taraba ingrijita putine articole. „Nu e vanzare. Oamenii mai mult se plimba pe aici. Taxa insa o platesc, stiti cum se zice: vinzi, nu vinzi, negustor te numesti.” Printre comercianti, multi sunt pensionari care nu se mai puteau descurca de la o luna la alta. „Acum, daca se mai taie din pensii si salarii, si noi vom avea mai putin, si clientii vor fi mai rari.” Toti cei care au afaceri in bazar se gandesc la ziua cand nu vor mai avea nici din ce plati chiriile. Doar pentru cei care ne „pazesc” posetele si buzunarele, vremurile nu se anunta triste. In timp ce discut cu unul dintre negustorii de vechituri, simt cum o mana imi „aranjeaza” fermoarul. Zaresc peste umar o fata care ranjeste cu tupeu. Nici macar nu incearca sa se ascunda. Cat este bazarul de mare, nici urma de politist. As fi vrut sa targuiesc ceva, dar renunt si plec. Ma lipsesc de chilipiruri, decat sa-mi caut telefonul „la oferta” in Piata Centrala sau chiar aici, in bazar.
