În duminica dinaintea Naşterii Domnului se citeşte primul capitol din Evanghelia de la Matei. Este un catalog al strămoşilor lui Hristos. Drept tată îl are pe Tatăl cel Ceresc. Dar odată ce s-a arătat pe pământ ca om desăvârşit în afară de păcat, înseamnă că a purtat trup omenesc dupa Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Şi s-a născut într-un mod supranatural. Tată pământesc nu are, ci doar mamă. Mama Sa este Preasfânta (Panaghia) noastră. Iarăşi, părinţi ai Preasfintei sunt Ioachim şi Ana iar părinţii lui Ioachim şi ai Anei sunt alţii şi aşa mai departe. În felul acesta se formează un mare lanţ de strămoşi. Prin această înşiruire oamenii pot vedea şi înţelege în mod clar că izbăvirea din păcat s-a săvârşit prin voia lui Dumnezeu printr-un om care este în acelaşi timp şi Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Evanghelist Luca ne prezintă şi el o genealogie a Mântuitorului mergând însă în sens invers faţă de Evanghelistul Matei: începe de la Botezul Domnului şi coboară în linie până la Avraam. Dacă genealogia de la Matei se adresează neamului evreiesc, cea de la Luca se adresează întregului neam omenesc. Şi atunci, aceste două genealogii ne descoperă legătura cu Dumnezeu şi a lui Dumnezeu cu noi. Dumnezeu, Care S-a făcut om şi, iată, firul neamurilor până la Avraaam, ne arată cum Hristos Se înrudeşte după trup cu noi, cu toţi. Concluzia este clară: Iisus este Mântuitor şi Eliberator din robia păcatului pentru toți oamenii, nu numai pentru un popor – cel evreiesc. Cuvintele din finalul Evangheliei din această Duminică „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu ’’(Matei I,23) vin să sublinieze şi să concluzioneze că Iisus este Mântuitor pentru toţi. Noi cu toţii ne-am născut duhovniceşte prin Botez de la Dumnezeu şi ne naştem permanent în Hristos virtual din nou, la fiecare Sfântă Spovedanie.
În aceste zile „’steaua se pregăteşte să răsară pe cerul lumii. Arhanghelul Gavriil care a slujit la taina Întrupării se bucură. Lumea aşteaptă, diavolii se cutremură iar oamenii se pregătesc sufleteşte să primească pe Pruncul Iisus’’.
Se cuvine spre a primi cu folos aceste roade să facem ca Dumnezeu să ne găsească pregătiţi încheind Postul Crăciunului în înălţare spre Hristos, în unire cu El prin Sfânta Euharistie, stăruind în rugăciune cu pioşenie zicând :
Doamne Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dinte care cel dintâi sunt eu, vino şi în ieslea săracului meu suflet şi luminează-l cu lumina strălucirii Tale, făcându-l locaş dumnezeiesc, ca să fiu cu Tine în toate zilele vieţii mele în vecii vecilor. Amin!
Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău