La sport și politică, toți românii se pricep. Nu fac excepție politicile care vizează educația. În ultima vreme, toată lumea vrea să reformeze sistemul spre binele elevilor și al dascălilor, cu sau fără voia acestora. Una dintre inițiativele parlamentarilor vizează învestirea personalului didactic cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, proiect care a trecut de comisii la Senat, urmând să fie aprobat în plen.
Dacă proiectul va obține voturile necesare, profesorii vor beneficia de protecția acordată funcțiilor de autoritate publică. Concret, orice adult – părinte, bunic, unchi etc. – care va lovi un cadru didactic va avea dosar penal nu doar pentru lovire, ci și pentru ultraj, la fel ca în cazul lovirii unui polițist. Pe de altă parte, devenind funcționari publici, profesorii vor fi supuși unor constrângeri: nu vor putea presta alte activități care au legătură cu domeniul lor, așadar meditațiile vor fi interzise, vor avea program fix, nu vor putea cumula pensia cu salariul, răspunderea pentru rezultatele activității lor va fi mai mare etc.
În prezent, pentru notele mici sunt vinovați elevii, căci nu vor să învețe. Nu la fel va fi dacă profesorul va deveni funcționar public. În fundamentarea legii se arată că, în loc să fie respectați, profesorii sunt amenințați, jigniți sau loviți. Pe de altă parte, în mass-media sunt prezentate mult mai des situații în care elevii sunt umiliți sau loviți de profesori. Și mai frecvente sunt scenele în care actele de violență se produc între elevi.
E firesc să ne dorim școli mai sigure pentru copii și dascăli, dar nu cred că „bățul” legii, care-i separă pe partenerii din educație în tabere inamice, rezovă problema. Profesorii nu ne băteau, nici nu erau bătuți pe vremea când eu eram copil. Oare ce s-a întâmplat între timp?
