Pietroaie lânga Parcul Olimpic
Administratia bacauana recidiveaza. Asta iarna, a carat toata zapada murdara in complexul sportiv. Azi, a adus munti de pietroaie. Monteaza pavele noi pe trotuare si cele vechi sunt sparte si carate pe spatiul verde de lânga stadion: borduri, halci de beton, pamânt amestecat cu prundis. Spre deosebire de zapada, betonul nu va disparea pe cale naturala.
Nu doar manifestarile de succes, care sunt motive de mândrie pentru o comunitate, pot deveni “traditie”. Si faptele rele, distrugatoare, pot intra in obisnuinta unor institutii sau organizatii. Asa s-a intâmplat cu depozitarea gunoaielor pe terenul din fata Salii Sporturilor si pe cel de lânga stadion. In iarna, Primaria Bacau a rasturnat, aici, toata zapada innegrita, strânsa de pe strazi, fara sa-i pese ca polueaza solul. La topirea muntilor de sare si omat, zona s-a transformat intr-o mocirla. Acum, monteaza pavele pe trotuarele dintre Policlinica Veche si Tic-Tac. Si unde sa duca asfaltul decopertat de pe trotuare, bucatile de beton si bordurile vechi? Tot acolo, fireste! Bacauanii care locuiesc in zona, precum si cei care o traverseaza sunt de-a dreptul revoltati: “E urât tare! Fereasca Dumnezeu! Mai frumos e la Piatra Neamt, noi nu avem cu ce ne lauda! Pacat de pamântul asta, ca nu e bine folosit, trebuia sa se faca ceva frumos, aici, pentru copii! Ti se face lehamite!” spune, iritata, Liliana David. E suparata si din cauza ca pe strada ei nu se face curatenie si nu este un bec: “E ceva de nedescris, nu avem cuvinte, ti-e rusine ca stai intr-un oras atât de mizerabil! Sunt si eu cetaten al acestui oras, platitor de impozite, dar degeaba! Ti-e greata!”
„Nu e o tara fara stapân?”
Oamenii nu au uitat ce mizerie era, in zona complexului sportiv, in primavara. “Aici se aduna toate gunoaiele, acuza Alexandru Nafornita. Toate le aduc aici, lânga stadion. De ce? E ceva strigator la cer! Trec zilnic pe aici si vad. Si zapada tot aici au adus-o. Erau munti de zapada aici, asta iarna.” Unii sunt optimisti si spera ca, in doua-trei saptamâni, autoritatile vor ridica pietroaiele de lânga Parcul Olimpic si le vor duce pe terenul viran de la marginea orasului. Altii sunt de-a dreptul descurajati. Ei sustin ca traim intr-o tara cu prea multi stapâni, in care fiecare face ce vrea. “Nu e o tara fara stapân?” intreaba, retoric, Aurel Târu, coborând de pe bicicleta. “Nu le-au adus demult. Eu am mai trecut pe aici si nu erau! Nu avea unde sa le duca? Si cine a facut chestia asta? Nu-i ia nimeni intrebari? In loc sa curate, sa faca ordine, aduc gunoaie. Asta e tara lui Peste, adica a lui Antonescu! Fara stapân. Sunt doi presedinti cât nici unul!” Oamenii au tinut sa ne arate ca zona e, in general, murdara, neingrijita, plina de crengi si gunoaie.
La tara, sustin ei, nu se intâmpla ca deseurile din constructii sa fie trântite in centrul localitatii, pe iarba, ca aici, intre o clinica medicala si un complex sportiv care se vrea o zona de recreere. “E oribil, e foarte urât! Asa trebuie sa arate un oras care e municipiu?” se intreaba Silvia Ignatescu. La tara, poate, viata e mai grea, dar oamenii sunt gospodari si e curat. “E inadmisibil, sustine ea. In mijlocul orasului, mai ales unde e sala sporturilor si un bazin de inot? Nu mi se pare corect asa!”
