Cine nu ştie, din copilărie, povestea, Scufiţei roşii? Care era cât pe ce să sfârşească rău, fiindcă nu a fost ascultătoare şi nu a ţinut cont de sfaturile mamei sale. Şi care a fost salvată, adică scoasă din burta lupului cel rău de pădurar, printr-un adevărat miracol. Ca-n basme!
Oprindu-se la varianta aparţinând Fraţilor Grimm, regizorul Geo Balint o scoate afară, la aerul timpului, dându-i un look modern. Scenariul său este actualizat cu simţul măsurii, fără nimic forţat, cu inteligenţă, sprinteneală şi un pic de umor, de calitate şi acesta. Există şi distanţare, şi devoalarea convenţiei teatrale în câteva momente, totul fiind făcut cu bun-gust. Personajele au fost înzestrate cu nume, unele având trimiteri livreşti (la E. A. Poe, de pildă), în cazul Corbului Edgar Kraa. Şi tot aşa, Scufiţa e Ingrid, pe lup îl cheamă Ludwig, pe bunică Matilda, pe vânător Herman, şi pe iepuraşul Tzupa Tzup Hans. Cu accente updatate, povestea curge plăcut, ritmat, jucăuş, colorat, pe frumoasa muzică a compozitorului Zeno Apostolache Kiss.
Actorii însufleţesc minunatele păpuşi ale unei talentate scenografe, Tunde Tomos, care a creat şi un decor foarte potrivit, stilizat. Când intră în scenă, păpușile- personaje se prezintă printr-un cântecel, şi aşa o cunoaştem pe zburdalnica şi drăgălaşa Ingrid, animată cu talent de Ilinca Istrate, pe Ludwig, un lup alb, special, „galant”, cu tactici de seducție, şi care încearcă să devină vegetarian, acesta în remarcabila, savuroasa interpretare a lui Andi Andriucă, pe Edgar Kraa şi pe Hans, corbul şi iepuraşul, bunii sfătuitori, echipa salvatoare a fetiţei, figurată de Giuseppe Torboli şi Alina Neagu, amândoi convingători, simpatici, pe Herman pădurarul, precis schiţat de Tiberiu Gabor-Bitere, şi pe haioasa Matilda, o bunicuţă modernă (face fitness!), însuflețită de Marlene Duduman, care ajută cu profesionalism şi la mânuirea altor păpuşi, aşa cum fac şi ceilalţi colegi din distribuţie.
Spectacolul Secţiei de Animaţie a Teatrului Municipal Bacovia, atent controlat de regizorul Geo Balint (asistat de Liviu Maftei), este curat, proaspăt, amuzant, amintind că aparenţele înşeală, şi că soiul rău nu piere, adică lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba! Aşa că, luaţi aminte, copii, ascultaţi de părinţi, de sfaturile bune! Şi mergeţi la teatru, unde învăţaţi, în cel mai plăcut mod, lucruri care vă ajută să creşteţi frumos.
