O vom avea. Deja schimbările au început. Şi ca să fim în trend aş putea paria o prognoză. Evenimentele violente din 10 august de anul trecut prin comparaţie cu cele ce vor urma ar putea fi considerate „amintiri duioase”. Pe data de 28 octombrie 2019, s-a publicat Decretul prezidenţial nr.764 privind promulgarea Legii Nr. 192/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice, modificări ce vizează şi Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Domnul preşedinte a promulgat senin modificările şi nu a atacat, cum ne obişnuise, la Curtea Constituţională această lege. Dar să spicuim unele dintre noile reglementări. Art. 32 din Legea nr. 218/2002 se completează cu noi articole. Astfel art. 321 dă poliţistului dreptul să solicite persoanei care face obiectul legitimării să ţină mâinile la vedere şi, după caz, să renunţe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat. (pix, telefon mobil, umbrelă, sacoşă…. ?? n.n.)
De asemenea poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei care face obiectul controlului corporal să adopte o poziţie inofensivă, adică:
a) ţinerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;
b) depărtarea picioarelor;
c) adoptarea poziţiei şezut;
d) adoptarea poziţiei culcat;
e) altă poziţie a corpului, care (apreciază poliţistul n.n.) previne săvârşirea unei acţiuni violente îndreptate împotriva sa şi …….. respectă demnitatea umană. (??? n.n)
Se interzice solicitarea adoptării poziţiei şezut sau culcat în cazul femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilităţi şi copiilor.
După art. 322 Un astfel de tratament poliţistul îl poate aplica nu numai în cazul unei infracţiuni ori a încălcării unor dispoziţii legale ci şi în cazul unor bănuieli, astfel poliţistul este îndreptăţit să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanei şi în situaţia în care: există motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a comis o faptă ilegală; există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârşirii unei fapte ilegale ori are cunoştinţă despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta…. Aceste motive ,,verosimile” noţiune nedefinită de lege poate constitui calea către abuz. Avem déjà experienţa noţiunii de suspiciune rezonabilă din Codul de procedură penală şi ştim ce a putut crea. Aceste motive verosimile, împreună cu suspiciunea rezonabilă şi bănuiala, văzute din perspectiva poliţistului, îi dă dreptul acestuia să te pună cu burta la pământ cu forţa fără să răspundă.
Conform Art. 329 pct.1 “În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este îndreptăţit să utilizeze mijloace de constrângere, constând în: forţa fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de autoapărare sau imobilizare; cătuşe sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare şi/sau inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe şi de foc; mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forţată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spaţii închise în care se găsesc persoane şi bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole…. Folosirea mijloacelor de constrângere în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea civilă a poliţistului pentru pagubele produse. Pentru pagubele produse prin faptele poliţistului prevăzute mai sus se angajează răspunderea statului, în condiţiile legii.”
Cunoaştem ce înseamnă “angajarea răspunderii statului, în condiţiile legii” chiar dacă norma de modificare nu o spune. În ipoteza când eşti o victimă inocentă ori victimă colaterală, dai în judecată statul Român. Soluţiile sunt….., cum ştim. Ajungi la CEDO şi dacă mai ai zile primeşti o compensare morală. Dar întorcându-ne de unde am pornit, de la acel 10 august 2018 când domnul preşedinte a dezavuat intervenţia în forţă a poliţiei şi jandarmeriei, acum a revenit discret asupra mesajului.
Prin Decretul prezidenţial nr.764 domnul preşedinte a autorizat cum spuneam la început, modificarea Legii 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române care, conform noilor modificări (ART. 3212) autorizează poliţistul să; “…..utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecţie, căşti cu vizor, dispozitive cu electroşocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale persoanei, atunci când: a) utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat; sau b) aceasta intenţionează să săvârşească sau săvârşeşte acţiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.” Deşi pct. a şi b sunt redactate oarecum impropriu, important e că, domnul Iohanis de astă dată a fost de acord.
Jr. Adrian M. Ionescu.
