Vile total anacronice au aparut ca ciupercile dupa ploaie in ultimii ani de-a lungul soselei E 85. Construite parca pentru a sfida natura si pe cei din jur, iti dau senzatia ca nu respecta nicio regula arhitectonica si peisagistica. Forme butucanoase si culori ciudate iti sar in ochi. Si daca intrebi pe cineva de ce a adoptat acest stil, raspunsul invariabil este ca asa se face si in strainatate. Straniu sau nu, este pana la urma o chestiune de gusturi. Si langa toti acesti mastodonti de beton ti se dezvaluie o cu totul alta lume: carute la care sunt inhamate martoage si batrani care lovesc cu sete pamantul in speranta ca recolta din acest an ii va ajuta sa supravietuiasca. Proverbialele lanuri de grau au disparut. La fel si macii care le dadeau culoare. Tot ceea ce a ramas acum este o mare de buruieni. Satul romanesc a intrat intr-o stare accentuata de letargie si lehamite. Lehamite pentru tot: agricultura, politica, economie… Ici-colo apare in zare cate un tractor obosit, de pe la vreun vechi SMA si in care proprietarul si-a imobilizat toate resursele financiare. Discrepanta este enorma. Uitandu-ma in jur, imi rasuna obsedant in urechi afirmatiile unor politicieni: “Economia duduie!”. Da, dar acum, tot ei ne-au spus ca lipseste cu desavarsire. Oameni saraci. Din ce in ce mai saraci. Si altii mult prea bogati pentru vremurile pe care le traim. Doua lumi total diferite. Societatea este scindata intre cei care sfideaza si cei care abia daca se descurca de azi pe maine. O societate in care furtul, inselaciunea si sapatul gropii altuia sunt ridicate la rang de cinste. O societate in care reducerea cu 15 procente a pensilor este vazuta drept unica solutie pentru iesirea din criza. Totul a intrat in amortire. Doar bolizii de zeci de mii de euro care demareaza in tromba deranjeaza linistea apasatoare. Tensiunea se simte in aer. Singurele care indulcesc atmosfera sunt tufele de iasomie inflorite pe marginea drumului… Doua lumi, o singura societate. Nu sunt parerile unui expert, ci ale unui simplu calator pe E 85.