Un eveniment special la Galeriile „Frunzetti”, Sala Nouă: Expoziţia de pictură şi sculptură „Diversităţi”, cu lucrări semnate de Dany – Madlen Zărnescu şi Gheorghe Zărnescu, care-i uneşte pe cei doi dincolo de finit până în zona invizibilului. Cu aceste cuvinte, Carmen Poenaru a introdus publicul în lumea misterioasă a pânzelor celei care ne-a părăsit cu ceva vreme în urmă şi a sculptorului care transformă obiectele de utilitate practică în opere de artă. Pretextul a fost arta plastică, ca formă de trăire şi exprimare artistică a lumii exterioare şi interioare, a finitului şi infinitului gândirii umane, cu mijloace tehnice şi materiale, reunite cu talent şi viziune în spaţii concentrate până la esenţe sau oferite privirii ca o transfigurare a realului, a cotidianului, în ceva unic, frumos, care poartă o simbolistică proprie, dar şi universală.
Şi a mai fost un motiv: expoziţia a fost deschisă de ziua de naştere a artistei Dany Madlen şi nu a fost o comemorare, cum s-a spus, ci o sărbătoare a artei, a frumosului, a dragostei dintre doi oameni care se privesc de pe două tărâmuri, unul negru, din care transpare lumina, şi altul ce tinde să se întâlnească cu celălalt, undeva, cândva…
Vernisajul expoziţiei a fost şi un prilej de lansare a cărţii „Priveşte şi încearcă să vezi”, a scriitoarei Doina Cernica, sora artistei Dany Madlen. Despre expoziţie şi carte a vorbit publicului criticul Marius Manta, cunoscut ca un bun critic literar, însă, din prietenie pentru cei trei, şi-a asumat şi rolul de critic de artă.
„În ultimul timp am vaga idee că frumosul a rămas închistat în tot felul de dogme, teorii, mai mult sau mai puţin academice, şi a devenit tot mai greu să vorbeşti cu simplitate despre frumos, de multe ori am această încredere că frumosul mai degrabă te cheamă, frumosul se percepe cu un organ aparte, să ne uităm în spate şi să vedem ce înţelegeau clasicii prin acea trinitate bine, frumos, adevăr. Privind expoziţia de faţă am apropiat-o de conceptul de operă deschisă din literatură, conceptul lui Umberto Eco, mi-am dat seama că una dintre finalităţile acestor artefacte ale lui Gheorghe Zărnescu este cea de recuperare în stil propriu a obiectului artistic, îl revalorizează după un background cultural.
Multe exponate ale lui Gheorghe Zărnescu sunt purtătoare de lumină, s-a zis de mai multe ori, pe bună dreptate, că ele imortalizează teroarea istoriei, dar, de data aceasta eu le văd într-o altă lumină, le văd într-un drum ascensional, unele dintre ele împreună le-am mai putut vedea, însă din felul în care au fost aranjate, din dialogul care pare să se construiască , între cele expuse, pe de o parte, iar pe de altă parte între fiecare obiect expus, care continuă drumul început, totodată se deschid noi semnificaţii. Mi se pare că lumea lui Gheorghe Zărnescu e în parte revelată, e o lume, cu sigurnţă, geometrizată, o lume bine aşezată care reclamă mai ales atenţie şi răbdare, pe care omul modern şi-a cam pierdut-o. Toate aceste diversităţi au cred şi o funcţie testamentară, astăzi ele spun şi o poveste frumoasă a soţilor Zărnescu, lucrările lui Dany Madlen şi Gheorghe Zărnescu spun şi continuă poveste unor oameni extrem de frumoşi, calzi, preţuiţi. Diversitatea din expoziţia de astăzi atrage atenţia asupra unui drum pe care Gheorghe Zărnescu şi l-a asumat de mult, spunându-ne alături de Doina Cernica, o persoană apropiată soţilor Zărnescu că în viaţă important este nu ce primeşti, ci ceea ce dai, oferi ”, a spus Marius Manta.
Partea a doua a discursului lui Marius Manta a avut ca subiect cartea scrisă de Doina Cernica: „Priveşte şi încearcă să vezi”, o carte de reportaje de călătorii, din care criticul, ce coincidenţă, a văzut îndemnul valabil şi pentru expoziţia de artă. „Trebuie să învăţăm nu numai să privim ci şi să vedem.”
Expoziţia şi cartea lansată au fost şi vor rămâne un balsam pentru suflet.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
