Reglementarea legală, încă în vigoare, ceva mai veche, completată cu norme mai noi de aplicare, reglementează calea spre ultimul drum. Astfel Ordinul Nr. 35 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului privind administrarea cimitirelor şi şi Ordinul Nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor stabileau că; Locurile de înhumare vor putea fi atribuite în folosinţă numai după decesul unei persoane, pe durata de 7 ani sau 25 ani, cu posibilitatea de prelungire a acestei ultime perioade.
Ultima înhumare pe locurile atribuite în folosinţă pe durata de 25 ani se putea face cu cel puţin 7 ani înainte de expirarea acestei durate, cu excepţia cazurilor în care s-a aprobat prelungirea dreptului de folosinţă de către organul care a atribuit aceste locuri.
Pentru osemintele deshumate se poate atribui, pe termen nelimitat o nişă specială fie în cimitirul în care s-a făcut deshumarea, fie în alt cimitir, cu plata tarifelor legale.
Unei persoane i se putea atribui în folosinţă, pe durata de 25 ani, numai un singur loc de înhumare. În acest loc pot fi înhumaţi titularii dreptului de folosinţă, soţii acestora, precum şi ascendenţii şi descendenţii lor. Atribuirea aceluiaşi titular a unui alt loc de înhumare pe durata de 25 ani este nulă de drept şi atrage încetarea dreptului de folosinţă asupra acestuia. Titularii dreptului de folosinţă a locurilor de înhumare au obligaţia de amenajare şi întreţinere a acestor locuri, şi a lucrărilor funerare existente, asigurîndu-le un aspect cît mai îngrijit.
Dreptul de folosinţă a locurilor de înhumare încetează:
a) la expirarea duratei de folosinţă;
b) cînd titularul dreptului de folosinţă renunţă la acest drept, în favoarea administraţiei cimitirelor;
c) în caz de părăsire sau menţinere în stare de neîngrijire pe o perioadă mai mare de 2 ani a locurilor de înhumare şi a lucrărilor funerare.
Pentru înhumările la locurile atribuite în folosinţă pe durata de 25 ani este necesar să se prezinte actul de atribuire în folosinţă, dovada gradului de rudenie cu titularul dreptului de folosinţă în cazul cînd urmează a fi înhumate rudele acestuia .
În cazul în care un loc de înhumare atribuit pe o durată de 25 ani se află în folosinţa mai multor titular, înhumarea membrilor de familie se face cu acordul titularilor dreptului.
Hotărârea nr. 741/2016 din 12 octombrie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice şi sanitare privind serviciile funerare…. Interzice fotografierea corpului defunctului, fără acordul aparţinătorilor. Prin excepţie este permisă fotografierea şi filmarea pe timpul desfăşurării autopsiei în scopul constituirii probelor, conform dispoziţiilor legale în vigoare. Procedura de îmbălsămare este obligatorie în următoarele cazuri:
a) când familia alege să expună decedatul în locuri publice, precum case mortuare, case funerare, capele, cu capacul de la sicriu deschis;
b) când decedatul este transportat în scopul înhumării într-o altă localitate decât cea în care s-a produs decesul, la o distanţă de minimum 30 de kilometri;
c) când, datorită cauzei medicale a decesului survenit în afara unităţilor sanitare, se impune îmbălsămarea ca măsură de profilaxie şi reducere a riscului biologic, conform avizului epidemiologic al direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti. Este obligatorie aplicarea unei brăţări în jurul încheieturii mâinii drepte sau stângi a decedatului pe care sunt imprimate datele de identificare ale firmei care a acordat serviciile funerare, îngrijirile mortuare şi serviciile de tanatopraxie. Brăţara nu se confecţionează din materiale biodegradabile.
În cazul în care persoana a decedat în urma unei infecţii cu un agent infecţios înalt patogen:
-cadavrul nu va fi spălat sau îmbălsămat şi orice practică de acest gen este interzisă;
– se pulverizează dezinfectant peste cadavru;
– cadavrul se introduce în doi saci rezistenţi de vinil;
– peste saci se pulverizează din nou dezinfectant, după introducerea cadavrului;
– sicriul se închide şi se sigilează, fiind interzisă redeschiderea acestuia;
– peste sicriu se toarnă var cloros şi numai după aceea angajaţii cimitirului vor acoperi sicriul cu pământ;
– groapa trebuie să aibă o adâncime de minimum 3 metri;
– deshumarea înainte de trecerea a 7 ani de la deces este strict interzisă.
În ipoteza că serviciile funerare au fost îndeplinite cu încălcarea normelor, HG 741/2016
prevede constituirea unui Fond de garantare pentru plata despăgubirilor datorate în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a prestărilor de servicii funerare. Nivelul fondului de garantare se stabileşte la nivelul contravalorii a cinci ajutoare de înmormântare, cu obligativitatea majorării acestui fond în funcţie de actualizările anuale ale cuantumului acestui ajutor şi de realimentare în cazul plăţii de despăgubiri. De asemenea, Legea 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare, cuprinde la rândul său norme privind înhumarea, arderea în crematoriu, slujba religioasă, etc. La toate acestea se adaugă regulamentele specifice tipului de cimitir; privat, aflat sub autoritatea Consiliului Local, aparţinând unui anumit cult, ori legi special în cazul cimitirului militar, ori cimitir al eroilor. Nici ultimul pe drum, defunctul nu scapă rigorilor legii.
Jr. Adrian M. Ionescu
