Pentru ca vara îsi va intra în drepturi, iar orasul se zvarcoleste înca în revolte, este fireasca nevoia de evadare în natura, la vreme de weekend. Un piknik este cum nu se poate mai trendy, în aceste vremuri de mare restriste financiara, mai ales daca nu-l gandesti terestru, ca un indigen, ca picnic. Pentru ca si piknik-ul are profunzimile sale, înainte de a pleca la drum nu strica putina documentare. Dictionarele îti vor arata ca originea popularului cuvant englez “piknik” vine din frantuzescul „pique-nique”. El este mentionat pentru prima oara în 1692, în Origines de la Langue Française de Ménage, si descrie un grup de oameni care cineaza în restaurant, cu vinul adus de acasa. Prin 1748 apare pentru prima oara cuvantul englez piknik, semnificand masa în natura, asezonata cu joc de carti, alcool si… Vreau sa spun ca dorinta asta de a scapa de moaca ofuscata a chelnerului care, de la prima pana la ultima privire, încearca sa vada cam cu cat te poate fraieri la nota de plata este veche. Daca vrei sa fentezi Criza, nu uita ca si amicii au acces la Dex-urile mai antice. În ele scrie negru pe alb despre picnic: masa (si petrecere) comuna (în aer liber) asigurata, de obicei, cu contributia fiecarui participant. Pentru ca, sosit la picnic, foarte crizat fiind, n-ai adus nimic de-ale gurii si gatlejului de-acasa, încearca sa explici ca poti oferi, în compensatie, hrana… spirituala. Eu am încercat figura asta si mi-am propus sa-i dau gata pe amicii de piknik rezumandu-le fabuloasa Picnic la marginea drumului (Editura Nemira, 1992), cartea fratilor rusi de poveste, Arkady si Boris Strugatsky, care au devenit celebri brodand pe marginea piknik-ului. Cand le-am expus esenta lecturii – metafora picnicului la marginea drumului, ca explicatie a existentei unei alte civilizatii în Univers – piknickerii mei au strambat din nas. Am adaugat apoi ca metafora descrie o vizita a unor extrateresti, ca pe o simpla excursie. Asa cum oamenii merg la picnic si lasa în urma lor gunoaiele, la fel si vizitatorii extraterestri au lasat în urma gunoaiele lor… Neîncrezator în puterea mea de a rezuma, unul dintre piknickeri a deschis volumul la întamplare si a citit confesiunea unuia dintre eroi: „Totul s-a împutit… (…) Tu, Roscovanule, strici tot echilibrul, strici ordinea si nu suporti nicio organizare: nici pe cele bune, nici pe cele rele. Din cauza celor ca tine n-o sa fie niciodata raiul pe pamant…” A lasat apoi cartea din mana si a decretat ca un om normal la cap: „Pentru c-ai încercat sa deturnezi scopul piknik-ului nostru, vei avea, conform DEX, cota ta de participare la aceasta masa. Alearga iute dupa vreascuri si apa de izvor. Gestionezi focul pana la stadiul de jar, speli vasele, joci rolul de bona sefa si, în premiera mioritica, vei lasa în urma noastra atmosfera de farmacie. Sa nu vad nici macar gunoaie de extraterestru! Piknik-ul, monser, nu-i literatura!” Seara tarziu, cand am ajuns acasa, frant de oboseala, telecomanda mi-a scos în cale Calauza celebrului Andrei Tarkovski. Cand credeam c-a dat fericirea peste mine, deghizata sub chipul unui film care nu este o reluare, am realizat ca, de fapt, filmul este o ecranizare dupa Picnic la marginea drumului. Subconstientul, asaltat de zvarcolirile unor adevarate cazne de Hercule din vremea piknik-ului real, a refuzat vizionarea capodoperei. Si cand te gandesti ca totul nu-i altceva decat un efect al Crizei.
- Advertisement -
