Unii, care se cred deștepți, au impresia că fac mișto de spiritul de economie al românilor, despre care spun că au într-un dulap o pungă în care se află mai multe alte pungi. Societatea de consum a venit prea repede peste români iar cei mai în vârstă încă nu acceptă ideea de lucruri de unică folosință.
Cum adică să cumperi o pungă de plastic și s-o foloseșți doar de la magazin și până acasă, după care s-o arunci?! Ce treaba e asta? O punem deoparte că nu se știe când ne trebuie. Cofrajul de ouă? Îl punem în dulap, deoparte, că ne-o mai trebui.
Bidoanele de la băuturile acidulate? Bune și alea la vremuri de restriște. Pui apă sau cauți să te aprovizionezi cu vin de la țară. Ți-ai luat o sculă electronică? Cutia de carton o pui bine în beci, că se poate folosi la fructe și legume, polistirenul îl pui și pe ăla bine. Borcanul în care au fost castraveți în oțet îl speli frumos și e gata să primească zacusca sau dulceața din toamnă. La țară până și o bucată de sârmă este adunată și legată de un uluc, pentru „atunci când o trebui”.
Numai cutiilor de bere nu li s-a prea găsit o trebuință practică, și zac părăsite pe toate coclaurile… Revenind, să nu se creadă că romanul e vreun ecologist! Că, ani de zile a aruncat gunoiul la râpă, nu la tomberon. Nu, nu reutilizează lucrurile pentru a proteja Natura, ci din spirit de economie. Romanul e un supraviețuitor prin definiție.
El este cel care a inventat șnițelul din parizer când nu a mai găsit piept de pui. Am prins și eu vremurile când nu aruncai pixul rămas fără pastă, ci cumpărai alta și scriai mai departe. De asta m-am și umplut de pixuri care nu mai scriu și pentru care nu mai cumpăr rezervele care au ajuns să coste mai mult decât pixul. Dar de atitudinea asta nu e de râs. Poate chiar ar trebui încurajată. Mai ales în contextul actual. Putem începe cu pungile de cumpărături.
S-au făcut niște încercări, dar, acum, sincer, dvs ați căra în buzunar o sacoșă de plastic din aia care costă 4-5 lei la supermarket? Știți la ce mă refer: la alea groase și mari și care nu se împăturesc nici bătute cu ciocanul… Pe vremuri, cumpărăturile se făceau cu o sacoșă din material textil. Se murdărea, o spălai. Încăpea în buzunarul de la pantaloni. O țineai în buzunar la geacă și nu-ti dădeai seama că o ai. De ce nu s-ar face și acum dacă tot ne spargem în figuri cu greva pentru climat și alte prostioare de felul asta?
