Fiecare minune săvârşită de Domnul este o chemare a omului la împărtăşirea dragostei Dumnezeieşti. Minunea pescuirii ni-L înfătişează pe Hristos pe malul Lacului Galileii întrebându-şi ucenicii: “nu cumva aveți ceva de mâncare?” Dumnezeu cere de la om şi omul (Petru) răspunde: “Nu, n-avem”. Aceasta este drama omului : Nu are să-I dea nimic lui Dumnezeu.
În continuare, Evanghelia ne spune : “Aruncați mreaja de-a dreapta corabiei şi veți afla”! adică nu ați căutat unde trebuie, de aceea nu găsiți, de aceea nu aveți. Aruncând unde spune Domnul, mreaja s-a umplut de peşti şi atunci ucenicul Ioan exclamă :”Domnul este“. Petru, văzând că este Domnul, şi-a pus haina pe el căci era dezbrăcat şi s-a aruncat în apă, venind mai repede la țărm, nemaiavând răbdare să stea în corabie, căci acum corabia era greu de mânuit pentru că în năvod se prinsese mai mult decât trebuia. Peştele era un pretext. De fapt, ucenicii “L-au pescuit pe Dumnezeu”, s-au întâlnit iarăşi cu El. De data aceasta, nu Dumnezeu îi pescuieşte pe oameni, ci oamenii aceştia simpli îL “pescuiesc pe Dumnezeu”. Se întâlnesc iaraşi cu dumnezeirea, nu undeva într-un templu strălucitor, într-o filosofie complicată ori civilizație care dezumanizează, desacralizează.Vedeți ce usor îl găsim pe Dumnezeu când ascultăm cuvintele Lui ? “Aruncați de-a dreapta …”
Nu există mai înțelept şi mai folositor acord al preocupărilor noastre cu privire la trup şi suflet, hrană şi viață, a avea sau a fi, decât acesta pe care ni-l arată Domnul Iisus în minunea aceasta : adică să nu ne ostenim în viața fără Dumnezeu : “Învătătorule, toat noaptea ne-am ostenit şi nimic n-am prins” (Luca cap.5 vers.4) “dar ascultându-Te pe Tine vom arunca mreaja”.
Ascultarea față de Dumnezeu, unirea cu El prin rugăciune, spovedanie, împărtăşanie, devine prilej de îndestulare, belşug, bunăstare, şi trupească dar mai ales sufletească. Acest lucru îl precizăm deoarece mulți semeni ai noştri cred astăzi că rugăciunea este o pierdere de timp, mersul la Biserica nefolositor, căutarea şi descoperirea lui Dumnezeu o ocupație de prisos.
Amărăciunea lui Petru – “Învățătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi nimic nu am prins”, este amărăciunea oamenilor care se ostenesc peste măsură în zilele noastre, trudesc, muncesc, dar fără Dumnezeu devin stresați şi depresivi.
Evanghelia aceasta ne învață că putem alunga neajunsurile de la noi ascultându-l pe Dumnezeu, lăsându-ne prinşi în năvodul iubirii Lui. Marea în care putem să-L pescuim pe Dumnezeu şi să ne lăsăm pescuiți de Dumnezeu, de adevărul Lui, de frumusețea Lui, este Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie de la care nu trebuie să lipsim.
Pescuirea minunată
