O mare bătaie de cap pentru viitorii pensionari, care sunt plimbati de la o instituţie la alta, în condiţiile când fostul angajator a fost radiat. Petenţii ajung să nu mai înţeleagă ce ar trebui să facă, convinşi fiind că adeverinţa privind vechimea în muncă eliberată de vreo autoritate le conferă automat dreptul la pensie. Peticul de hârtie obţinut cu multă trudă nu conferă nici un drept. Cel mult indică, dacă e corect întocmit, o perioadă de lucru, verificată în scripte de către autoritatea competentă. Statul nu plăteşte pensia în baza unui înscris eliberat de o arhivă privată, de lichidator, ori cine ştie ce entitate care deţine în custodie arhiva fostului angajator demult radiat.
Pensia se obţine în urma confruntării/consultării datelor existente la Casele Judeţene de pensii. Aceste date există, însă ca de obicei, comoditatea funcţionarului pune la încercare nervii solicitantului.
Situaţia a fost tranşată de ceva vreme de : ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII prin DECIZIa Nr. 2/2016 din 15 februarie 2016. Deşi au trecut mai bine de 3 ani de la data emiterii sale, am considerat oportun să readucem în lumină această decizie întrucât fiind cunoscută preponderant doar specialiştilor, oamenii mai bat încă pe la porţi închise. Încercă să identifice la ORC dacă mai funcţionează societatea, bat la uşile foştilor lichidatori, ori deţinători de arhivă, dacă această arhivă mai există, ori îi caută pe foştii administratori ai fostelor societăţi de cele mai multe ori fără succes. Prin decizia Nr. 2/2016 Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ce priveşte calitatea procesuală pasivă în cauzele privind reconstituirea vechimii în muncă/constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, în situaţia în care fostul angajator nu mai există. Practica la nivel naţional era contradictorie, astfel, acţiunile introduse împotriva fostului angajator, prin lichidator judiciar
a) Într-o primă orientare jurisprudenţială, astfel de acţiuni au fost admise, chiar dacă societatea a fost dizolvată şi radiată, iar funcţia lichidatorului a încetat, cu motivarea că „… se impune constatarea în contradictoriu cu aceasta doar pentru opozabilitate”, că, în perioada de timp dată, reclamanta a desfăşurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, „în caz contrar lipsind de efecte juridice munca reclamantei şi dreptul de a beneficia de toate consecinţele acesteia, inclusiv cele privind stabilirea drepturilor de pensie”.
b) Într-o a doua orientare jurisprudenţială, instanţele au admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fostului angajator, prin lichidator judiciar, cu motivarea că primul – societate comercială – nu mai există, fiind radiat din registrul comerţului în baza unei hotărâri judecătoreşti, hotărâre prin efectul căreia lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice sarcini şi îndatoriri.
Acţiuni introduse împotriva caselor judeţene de pensii
a) Unele instanţe au admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a casei judeţene de pensii, cu motivarea că „nu există identitate între persoana chemată în judecată şi cel ce ar putea fi obligat de instanţă să recunoască perioada lucrată în grupa a II-a de muncă de către reclamant”, respectiv că încadrarea în grupa de muncă este atributul exclusiv al angajatorului.
b) Alte instanţe au admis acţiunile formulate în contradictoriu cu casele judeţene de pensii şi au constatat că activitatea desfăşurată de reclamanţi se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă. În argumentarea acestor soluţii s-au reţinut, în esenţă, următoarele: „Legislaţia României nu a reglementat în perioada anilor la care şi-a încetat activitatea acest angajator al reclamantului modul de gestiune/depozitare/arhivare a documentelor emise de către persoanele juridice, după încetarea existenţei acestora. (…). În acelaşi timp este cert că o acţiune prin care un angajat solicită eliberarea unei adeverinţe privind grupa de muncă este o cerere contencioasă şi, prin urmare, trebuie să se judece în contradictoriu cu un alt subiect de drept. (…) În aceste condiţii, singurul remediu pe care instanţa îl identifică îl constituie o acţiune în constatare, hotărârea urmând a fi valorificată la casa de pensii în locul adeverinţei de grupă la care face referire art. 126 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. În ce priveşte subiectul de drept în contradictoriu cu care se poate soluţiona o astfel de cerere în constatare, acesta nu poate fi decât casa de pensii, instituţie în faţa căreia se va valorifica, în final, hotărârea judecătorească, la stabilirea/acordarea drepturilor de pensie.”
Această ultimă ipoteză a fost confirmată de ICCJ. Practic, în cazul când reconstituirea vechimii în muncă nu se mai poate face, atunci se aplică această Decizie care este obligatorie în interpretarea legii conform dispozitivului după care; „ …. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă,…… , atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare…” Adică, printr-o acţiune în constatare în contradictoriu cu această ultimă entitate.
Jr. Adrian M. Ionescu
