Programul Festivalului Naţional „George Bacovia” a continuat şi vineri, 13 septembrie, de la ora 12.00, cu vernisarea unei expoziţii de fotografii, organizată în colaborare cu Institutul Polonez din Bucureşti: „De la Solidaritatea la Masa rotundă”, cu prilejul împlinirii a 30 de ani de când au început, în Polonia, mişcările anticomuniste, de la primele alegeri libere, după care s-a declanşat în întreaga Europă de Est prăbuşirea regimurilor comuniste, ceea ce s-a întâmplat şi în România, însă puţin mai târziu. Aveţi, deci, ocazia să vedeţi, în imagini, întreg procesul revoluţionar al Solidarităţii, până la aşezarea la Masa rotundă pentru instaurarea democraţiei în Polonia.
Cu toate că era abia mijlocul zilei, Sala Multimedia de la Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” a devenit neîncăpătoare, tineri, foarte mulţi tineri, dar şi un public matur, scriitori, oameni de cultură, profesori, au venit la întâlnirea cu invitatul special al zilei, poetul şi dramaturgul Matei Vişniec, prezentat publicului de Adrian Jicu, director al Festivalului. Timp de mai bine de o oră, acesta a susţinut conferinţa cu tema: „50 de ani de poezie. Amintiri şi evocări literare”.
Mai întâi, cine este Matei Vişniec?
S-a născut pe 29 ianuarie 1956, la Rădăuţi, este un poet şi dramaturg român, activ în acest moment în Franţa, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria şi filozofia la Universitatea din Bucureşti. Publică primele poeme în revista şcolii, „Lumina”, apoi în revista „Cutezătorii” unde este prezentat de poetul Virgil Teodorescu. În luna octombrie 1972 se va produce debutul literar naţional, printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul.
Se mută apoi la Bucureşti unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică şi modernă. Intră în atenţia cenzurii, i se interzic unele piese de teatru, publică doar poezie. Între 1980 şi 1987 va fi profesor de istorie şi geografie în comuna Dorobanţu-Plătăreşti din judeţul Călăraşi.
Piesele scrise între 1977 şi 1987 au fost cenzurate şi circulau pe ascuns. Între 1977 şi 1987 scrie cu aviditate câteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman şi câteva scenarii de film.
A fost membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au apărut în România: “La noapte va ninge” (Editura Albatros, 1980), “Oraşul cu un singur locuitor” (Editura Albatros, 1982), “Înţeleptul la ora de ceai” (Editura Cartea Românească, 1984). Debutează în volum la Editura Albatros în 1980 cu culegerea de poeme “La noapte va ninge”.
În 1987, fuge din România şi cere azil politic în Franţa, unde obţine cetăţenia franceză în 1993. În prezent, locuieşte la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, şi colaborează la diferite alte reviste franceze.
În lunile august 1988 – octombrie 1989, locuieşte la Londra unde lucrează ca jurnalist la Secţia Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon şi scrie o piesă în limba engleză – The Pit (Groapa).
Se întoarce în Franţa îşi ia doctoratul, începe să scrie piese de teatru direct în limba franceză. După aceea, se va dedica teatrului şi activităţii de jurnalist la Secţia Română de la RADIO FRANCE INTERNATIONALE.
După 1989, devine autorul cel mai jucat în România, în Bucureşti şi în provincie, la radio şi la televiziune.
Din 1992, piesele lui Matei Vişniec se joacă în străinătate. Matei Vişniec este al doilea dramaturg român care reuşeşte să se impună în lumea selectă şi extrem de conservatoare a teatrului francez, după Eugène Ionesco. Din 1992, va fi prezent cu una sau mai multe piese la fiecare ediţie a Festivalului Internaţional de teatru de la Avignon, prestigios festival de teatru din Franța şi unul din cele mai mari din lume.
Referitor la această dublă apartenenţă culturală, Matei Vişniec declara într-un interviu: “Sunt omul care trăieşte între două culturi, între două sensibilităţi, care are rădăcinile în România şi aripile în Franţa.”
Piesele sale sunt jucate în peste 30 de ţări. Conferenţiază în toată lumea, piesele lui sunt traduse în peste 25 de limbi, în jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile franceze.
Aşadar, Matei Vişniec s-a adresat în primul rând tinerilor din sală. “Singura mea avere, când am plecat în Franţa, a fost limba română. Am citit, am citit, l-am citit pe Eminescu, l-am recitit pe Eminescu, iar după el m-a fascinat George Bacovia. Un poet extraordinar, o poezie fascinantă”. A povestit apoi cu har şi dragoste despre profesorii lui, care l-au îndemnat şi îndrumat spre lectură. A avut ocazia, debutând de mic, să intre în contact cu lumea literară, cu mari poeţi, de la care a învăţat şi a “furat” tot ceea ce i s-a părut valoros. “I-am cunoscut foarte bine pe Virgil Teodorescu, care m-a debutat în «Cutezătorii» şi apoi la «Luceafărul», pe Eugen Jebeleanu, pe filozoful Mihail Şora, pe Nicolae Manolescu etc. Mi-au plăcut Poezia şi Cuvântul, am simţit şi am ştiut că am ceva de spus şi, foarte important, am luptat pentru fiecare volum, pentru fiecare piesă de teatru, am fost propriul meu agent de promovare. Îmi permit să vă sugerez ca, de la această vârstă să citiţi, orice, numai să citiţi, vin apoi şi lecturile prefrate, şi lecturile fundamentale. Limba română este una dintre cele mai frumoase, însă ea trebuie iubită, pur şi simplu să te îndrăgosteşti de ea. Eu nu am scris poezie decât în limba română, am scris teatru în franceză şi engleză, însă poezia mea, dar şi a lui Eminescu, Bacovia, nu se poate traduce, îşi pierde farmecul şi esenţa”.
A urmat o ploaie de întrebări şi tot atâtea răspunsuri. Nimic nu a rămas neexplicat.
A urmat apoi proiecţia filmului “Parisul lui Matei”.
Întâlnirea cu Matei Vişniec a fost una dintre surprizele ediţiei din acest an a Festivalului Naţional “George Bacovia”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
