E bine că moştenim cultura, că avem tradiţii, dar e bine s-o şi cucerim. A spus-o André Malraux, cunoscutul scriitor francez, care a fost şi un foarte bun, eficient ministru al Culturii din ţara lui. Şi, să ştim că ea, cultura, este „sufletul democraţiei”. Pentru că orice stat care vrea să-şi educe cetăţenii investeşte în cultură, ea însemnând identitate naţională.
În ultima vreme, s-au auzit unele voci inflamate, ale unor „împotriviţi”, pescuitori în ape tulburi, nemulţumiţi din naştere, de profesie, cărora li se pare că avem prea multe reviste literare, culturale, prea multe festivaluri. Depinde din ce parte priveşti însă, şi ce idee ai despre creativitatea într-un climat al libertăţii şi despre nevoia oamenilor de a fi fericiţi. Acum şi aici, în viaţa asta, nu în cea de apoi. Asta mi-a rămas în minte după ce am citit câteva capitole esenţiale din Aristotel, care se referea la scopul vieţii, afirmând că: „Fericirea este sensul şi scopul vieţii, traiectoria şi finalul existenţei umane”.
Sunt, desigur, mai multe feluri de fericire, fiecare individ căutând-o pe cea care i se potriveşte. Şi s-au scris multe pagini de filosofie, de literatură despre „noţiunea de fericire”, dramaturgul Dumitru Solomon intitulându-şi chiar aşa una dintre piesele sale. Întorcându-mă la festivaluri, vreau să spun că ele sunt un prilej de a fi împreună, bucurându-ne de lucruri plăcute, amestecându-ne senzaţiile, gusturile, impresiile, ideile, etc. De aceea e bine că ele se fac, adunând oameni laolaltă, creând un spaţiu de comuniune, de dialog. Că sunt multe şi diverse, pe domenii, pe teme, festivaluri de muzică, teatru, literatură, film, fotografie, modă, gastronomie, etc. În Franţa, de pildă, se organizează, în fiecare vară, mai mult de 2500 de festivaluri, o ofertă extrem de diversă de arte ale spectacolului, în primul rând. Ele se petrec mai mult în sudul plin de soare al Hexagonului, în regiunea Provence, oferind turiştilor veniţi în vacanţă divertisment de bună calitate culturală. Aşa mi se pare că e normal, ca oamenii să aibă de unde să-şi aleagă ce merită văzut, trăit, împărtăşind cu ceilalţi bucuria de a descoperi ceva nou. Mie, începutul de toamna mi se pare cel mai frumos, fiindcă îmi aduce o mulţime de festivaluri, de teatru, în primul rând, iar ele mă interesează nu numai strict profesional, ci îmi şi hrănesc pasiunea dintotdeauna pentru arta scenei. Îmi plac apoi festivalurile literare, cele muzicale şi cele de film. Pentru că ele aduc un frison al noutăţii, zile şi seri târzii pline de evenimente, de întâlniri memorabile. Sunt toate live, carevasăzică, e altceva decât „se dă” la televizor. Îi vezi de aproape pe artişti, pe scriitori, poţi să intri în vorbă cu ei, să-i întrebi ceva, să-i asculţi. Aduni impresii, ai ce povesti şi altora, ieşi din obişnuit, din rutină. Pentru că, „un singur gând ne arde, să dăm de ceva nou”. Festivalurile ne oferă altceva, ne colorează viaţa, îi aduc ceva în plus, ne-o împrospătează. Avem nevoie de astfel de sărbători pentru minte, pentru suflet, de evenimente culturale accesibile cât mai multor oameni, pentru ca în ei să se schimbe ceva şi să capete gustul lucrurilor bune şi frumoase. Ne vedem la Bac-Fest şi la celelalte evenimente, din Bacău, ale toamnei, nu ne vom plictisi, fiţi siguri!
