În duminica a XXIV-a de peste an, Biserica ne propune spre meditare parabola fiului risipitor. Există trei persoane principale în parabola fiului risipitor: tatăl, fiul cel mic şi fiul cel mare. Cel mic este un tânăr nerăbdător, gata să încerce orice ca variaţie în viaţă. El îşi ia averea, merge să vadă lumea şi pierde totul trăind în van. El îl reprezintă de fapt pe fiecare păcătos. Prin păcat ne risipim averea umană şi divină. Păcatul ne promite o viaţă fericită, plină de satisfacţii, dar în final tot ce primim este mizerie, nemulţumire, depresie, pierderea simţului demnităţii de copii ai lui Dumnezeu. Vestea bună este că oricât de mult s-ar scufunda păcătosul în păcat, vocea lui interioară tot îl va invita să se întoarcă la casa Tatălui, unde se găseşte adevărata libertate.
Tot aici avem prezentat un tată care îşiiubeşte fiul enorm de mult, încât îl lasă să facă ce vrea el. Am putea spune chiar că îl răsfaţă. Din păcate, noi avem o imagine despre Dumnezeu ca fiind un tată aspru, mereu gata să ne biciuiască atunci când greşim. Este atât de departe de imaginea lui Dumnezeu din această parabolă. Aici Dumnezeu este prezentat ca un tată iubitor care este blând cu copiii Lui, mereu dispus să ierte, orice ar fi.
Mai este şi fiul cel mare, ce apare spre sfârşitul parabolei. Dacă ar fi să îl descriem, am spune că este un tânăr bine crescut. Este un om de onoare, muncitor, consecvent, disciplinat şi serios. În fiul cel mare vedem virtuţile, precum şi viciile celor de moralitate medie. Care sunt viciile acestei categorii? Aroganţa, atitudinea „sunt mai bun decât tine”, intoleranţa faţă de cei care nu se ridică la aceeaşi înălţime. Fiul cel mare demonstrează aceste vicii prin modul în care refuză să îl primească pe fratele său pierdut şi regăsit.
Confundăm adesea puritanismul cu creştinismul. A fi puritanist înseamnă a fi scrupulos în cerinţele privitoare la comportamentul religios şi morală. Pentru o astfel de persoană, virtutea numărul unu este disciplina. A fi creştin, pe de altă parte, înseamnă a mărturisi şi trăi după exemplu şi învăţătura lui Cristos. Aici prima virtute este iubirea şi compasiunea. Isus a fost un om al iubirii şi compasiunii. Provocarea pentru noi, creştinii de astăzi, este să fim un popor al iubirii şi al compasiunii.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău
