Înainte de vizita pe care o face în Bacău, candidata umanistă la Președinția României a găsit timp pentru a răspunde câtorva întrebări. Am încercat să punem câteva dintre întrebările care i-ar putea ajuta pe băcăuani să o cunoască mai bine, dar și unele întrebări la care alți politicieni refuză să răspundă sau, atunci când răspund, o fac evaziv. Am fost plăcut surprinși să descoperim că tuturor întrebărilor noastre ni s-a răspuns nu doar cu amabilitate, dar și cu franchețe.
Reporter: Bun venit în Moldova ! Ajungeți în plină criză politică, generată de ieșirea ALDE de la guvernare. Cum comentați ultimele evenimente?
Ramona Ioana Bruynseels: Am ajuns aici, din cauza faptului că liderii politici fac ceea ce au făcut ei dintotdeauna. Adică, pun pe primul plan interesele lor personale și de grup, în dauna intereselor țării. Problemele cetățenilor nu-i interesează, nu le cunosc, nu le pasă de ele ! Este stupefiant să vezi cum o întreagă clasă politică nu se poate ridica la nivelul poporului său. Românii au evoluat mult în ultimii 30 de ani, și-au schimbat mentalitatea, s-au adaptat tendințelor europene, performează în străinătate și în marile universități ale lumii, sunt printre cei mai buni, dintre cei mai buni. Clasa politică însă, a rămas pe loc, nefiind capabilă să țină pasul cu propriul popor, convinsă fiind că, vorba aceea, merge și așa. Ei bine, nu mai merge și dacă politicienii refuză să înțeleagă această realitate, atunci nu au decât să plece acasă!
Rep.: Ați vorbit ieri despre nevoia unui guvern de uniune națională. Ce le răspundeți celor care consideră nerealistă o astfel de propunere ?
RIB: De ce nerealistă ? Pentru că ne-am obișnuit să fim dezbinați ? Pentru că nu putem lucra împreună ? Sau pentru că e vorba de meschine calcule politice ? Sigur, pentru ca o astfel de idee să capete concretețe este nevoie de o anume maturitate a clasei politice și în această privință s-ar putea să avem o problemă, dar o astfel de abordare vine cu certe avantaje. Am să vă explic.
Rostul guvernării este acela de a oferi românilor prosperitate, o țară bine administrată, de care cu toții să fim mândri. Care sunt lucrurile pe care și le doresc românii, care sunt nevoile lor ? Călătoresc prin țară de ceva vreme tocmai pentru a afla ce așteptări au oamenii. Și mereu aud vorbindu-se despre aceleași lucruri, despre autostrăzi, spitale, școli, locuri de muncă. Deci astea ar trebui să fie prioritățile oricărei guvernări, oricărei formațiuni politice. Or, dacă acestea sunt lucrurile de care trebuie să ne ocupăm, de ce nu am alege cel mai bun proiect, indiferent din ce zonă politică vine, și să îl transformăm în realitate. Care e cel mai bun proiect pentru educație ? Al partidului X. Dar pentru sănătate ? Al partidului Y. Și tot așa când vine vorba de stimularea investițiilor generatoare de locuri de muncă, de infrastructură și așa mai departe. Astfel forțele politice pot arăta ce pot face pentru oameni, nu câtă gălăgie pot genera. A, sigur, e mai greu de împăcat clientela politică, dar e chiar bine, dacă e așa. Putem face politică de dragul politicii, ne putem risipi energia în aceste neîncetate încleștări care nu aduc nimic românilor sau putem face politică pentru oameni.
Un proiect de guvern de uniune națională nu înseamnă renunțarea la identitate doctrinară, la viziune, ci conjugarea tuturor acestor viziuni și subordonarea lor interesului public, nu intereselor de partid.
Rep: -Cum vi se pare Bacăul?
RIB: Mă bucur ori de câte ori ajung pe meleagurile acestea încărcate de istorie și locuite de oameni cumsecade. Orașul lui Bacovia. Și nu pot să nu o amintesc pe Nadia Comăneci, născută puțin mai încolo, la Onești, pe marele actor Radu Beligan și pe marea legendă a teatrului românesc Olga Tudorache, pe excelentul matematician Solomon Marcus.
Rep.: Moldova este socotită, de către mulți, ca fiind cea mai săracă provincie românească…
RIB: E nedrept și e neadevărat ! Moldova are oameni harnici, gospodari fără pereche, are oameni deștepți, destoinici, dintr-o bucată. Dacă nu se bucură, în întregime, de prosperitatea pe care o merită nu e pentru că ar fi vorba despre înapoiere – refuz un astfel de termen, care mi se pare nedrept și ofensator. E mai degrabă vorba de nepăsarea autorităților, care au dat dovadă de multă vrednicie în promisiuni și de crasă nepăsare când venea vorba de fapte. Lucrurile acestea trebuie să se schimbe și acesta este unul dintre principalele motive pentru care candidez.
Mă aflu în orașul lui Bacovia, un oraș frumos, curat, cu oameni minunați, care m-au făcut să mă simt între prieteni. Aceasta este Moldova pe care o știu, Acum câțiva ani am auzit o știre. Ceva mai la nord, în Marginea, județul Suceava, gospodarii de acolo s-au săturat să tot aștepte până când autoritățile își vor respecta promisiunile și vor repara un pod care lega localitatea de drumul național. Și au reparat singuri acel pod, cu munca lor, pe cheltuiala lor. Aceasta e Moldova pe care o știu.
Rep.: Dar cu autostrăzile ce facem ? Avem nevoie de autostrăzi și aici.
RIB: Acum ar trebui să vă răspund că președintele nu are printre atribuțiuni și coordonarea Ministerului Transporturilor. Nu o să vă dau un astfel de răspuns, pentru că președintele poate face mult mai multe. Rolul său de mediator presupune inclusiv o astfel de implicare; atunci când cetățenii au niște doleanțe, legitime, președintele poate cere autorităților competente un răspuns potrivit. Mai mult, președintele poate participa la ședințele de Guvern, iar atunci când o face, conduce acele ședințe. Pe scurt, președintele poate face mult mai multe dacă își dorește să fie un președinte implicat.
De autostrăzi, de o infrastructură modernă de transport e nevoie în toată țara. E nevoie de o rețea feroviară modernă, care să ne permită să străbatem drumul de la Iași la București în cel mult trei ore. Moldova are un uriaș potențial turistic, dar pentru ca acesta să fie corespunzător valorificat avem nevoie de conectarea la o rețea de transport modernă și eficientă. Lucrul acesta ar încuraja și viitoarele investiții, ar modifica în mod dramatic economia locală, așa că voi susține orice proiect care ne poate apropia de acest obiectiv.
Rep.: Aveți o abordare cu care nu ne-am prea întâlnit. Credeți că românii sunt gata să o accepte și să vă trimită la Cotroceni ?
RIB: Da. Văd pretutindeni pe unde merg că oamenii s-au săturat de felul în care s-a făcut politică până acum. Văd copii care duc dorul părinților plecați la muncă prin străinătate și văd părinți care duc dorul copiilor plecați. Văd oameni obosiți, care aproape și-au pierdut orice încredere în politică. Dar mai văd și speranță, îi văd pe tineri care sunt tot mai implicați, tot mai dornici de schimbare, îi văd pe vârstnici care îmi spun că își doresc mai mult pentru țara lor. Văd bucuria cu care fluturăm tricolorul atunci când olimpicii noștri, când sportivii noștri de fac mândri cu performanțele lor. Și văd energia oamenilor, acea energie care poate speranța în voință și voința în schimbare. De asta candidez, pentru că nu am încetat să cred în români, iar românii, acolo pe unde merg, îmi arată că și ei cred în mine.
Rep.: Vă mulțumesc și vă urez succes !
RIB: Și eu vă mulțumesc și vă doresc succes !
