Acest concept de ,,mediere fiscală” nu e nou şi funcţionează în statele UE. În principiu e vorba de posibilitatea negocierii cu organul fiscal competent, a modului de stingere a obligaţiei fiscale datorată bugetului. Astfel, prin Ordinul nr. 1757/2019 din 28 iunie, Ministerul Finanţelor Publice a aprobat procedura de mediere şi documentele pe care debitorii le prezintă în vederea susţinerii situaţiei economice şi financiare.
Evident, această procedură nu prea are legătură cu Legea medierii, unde părţile sunt egale în exercitarea dreptului neîngrădit privind limitele medierii. Acest Ordin nu reglementează propriu-zis o mediere, ci e o alternativă privind eşalonarea obligaţiilor de plată printr-o negociere în care unul dintre parteneri, ANAF, are poziţia dominantă, şi doar bunăvoinţa unui funcţionar face să ai parte de o analiză pertinentă a situaţiei tale. Însă oricum e un pas înainte.
Procedura de mediere se aplică debitorilor pentru care a fost demarată procedura de executare silită prin comunicarea somaţiei şi care, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, depun la organele fiscale competente o notificare privind intenţia de mediere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 la ordin.
Pentru debitorii, persoane juridice, care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, notificarea se depune de către debitorul care le-a înfiinţat la organul fiscal competent pentru administrarea obligaţiilor fiscale datorate de acesta.
Fac obiectul procedurii de mediere între organul fiscal şi debitor obligaţiile fiscale, amenzile de orice fel, precum şi alte creanţe bugetare, individualizate în somaţia pentru care a fost depusă notificarea.
De la data la care debitorul notifică organului fiscal intenţia de mediere, se suspendă procedura de executare silită pentru respectivele obligaţii.
Procedura de mediere constă în: a) clarificarea situaţiei obligaţiilor prevăzute în somaţie, dacă respectivul debitor are obiecţii cu privire la acestea; b) analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situaţiei economice şi financiare a debitorului în scopul identificării unor soluţii optime de stingere a obligaţiilor, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.
În cazul în care debitorii notifică organului fiscal intenţia de mediere în condiţiile prevederilor ordinului, se pot prezenta la întâlnirea organizată de organul fiscal cu orice documente şi informaţii relevante pentru clarificarea obligaţiilor fiscale înscrise în somaţie. Dacă debitorii notifică organului fiscal intenţia de mediere în scopul identificării unor soluţii optime de stingere a obligaţiilor, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege, în notificare aceştia menţionează orice informaţii relevante privind situaţia economică şi financiară, cum ar fi justificarea stării de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi argumentarea posibilităţii plăţilor într-o anumită perioadă de timp.
În termen de maximum două zile de la primirea notificării privind intenţia de mediere, organul fiscal înştiinţează debitorul cu privire la organizarea întâlnirii în vederea realizării procedurii de mediere. Data organizării întâlnirii nu trebuie să depăşească termenul de 10 zile de la primirea notificării intenţiei de mediere. În cazul în care debitorul este înrolat în spaţiul privat virtual, înştiinţarea privind organizarea întâlnirii în vederea realizării procedurii de mediere se comunică prin această modalitate. Debitorul are obligaţia de a se prezenta la locul, data şi ora stabilite prin Înştiinţarea privind organizarea medierii, al cărei model este prevăzut în anexă la ordin, în vederea desfăşurării procedurii de mediere. În situaţia în care debitorul nu se poate prezenta, din motive temeinic justificate, la data şi ora stabilite în înştiinţare, acesta, împreună cu organul fiscal, poate fixa de comun acord o altă dată şi oră de organizare a întâlnirii în vederea realizării procedurii de mediere, cu respectarea termenului de 10 zile de la primirea notificării intenţiei de mediere. Procedura de mediere se organizează de către organul fiscal, prin asigurarea participării a doi reprezentanţi, respectiv unul din cadrul compartimentului cu atribuţii în evidenţa analitică pe plătitori, iar celălalt din cadrul compartimentului cu atribuţii în executare silită. Ori de câte ori este necesar, la întâlnirea de mediere pot participa şi şefii ierarhic superiori ai celor doi reprezentanţi.
În cadrul întâlnirii se au în vedere cel puţin următoarele: a) punerea de acord între debitor şi organul fiscal în legătură cu obligaţiile fiscale înscrise în somaţie;
b) analiza situaţiei economice şi financiare pe baza justificării puse la dispoziţie de către debitor, precum şi a oricăror altor documente sau informaţii existente la nivelul organului fiscal; c) identificarea soluţiilor optime de stingere a obligaţiilor, inclusiv posibilitatea de a solicita înlesnirile la plată în condiţiile prevăzute de lege.
În situaţia în care debitorul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea de înlesniri la plată, acestuia i se aduce la cunoştinţă obligativitatea de a efectua plata în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal privind rezultatul medierii.
În situaţia în care, în cadrul medierii, se constată că debitorul nu poate plăti obligaţiile înscrise în somaţie în termen de 15 zile de la finalizarea medierii, se analizează dacă acesta îndeplineşte condiţiile pentru acordarea înlesnirilor la plată prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, sau de alte legi speciale. În cazul în care, după primirea notificării privind intenţia de mediere, organul fiscal constată că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, acesta poate dispune instituirea măsurilor asiguratorii.
Jr. Adrian M. Ionescu
