Dacă duminica trecută încercam să căutăm un răspuns la întrebarea lui Isus: „Voi cine spuneți că sunt?”, Evanghelia din duminica aceasta ne cere să revizuim modul în care îl urmăm pe Isus sau exigențele pe care le cere urmarea lui.
Pentru a ne ajuta, Evanghelia ne propune trei exemple de persoane care doresc să fie discipolii lui Isus. Primul dintre ei este se autopropune, iar Isus prin răspunsul pe care i-l dă, scoate în evidență dificultatea urmării. Îi cere să examineze bine decizia sa pentru că a-l urma este un proces incomod, dur și dificil. Celui de-al doilea Isus îi cere să îl urmeze, dar acesta nu ia în seamă promptitudinea răspunsului, ci se gândește la alte obligații, alte lucruri „mai importante” de făcut. La cel de-al treilea se observă cum a-l urma pe Isus este ceva serios, ceva ce ar putea intra în conflict cu valorile vieții noastre.
A-l urma pe Isus presupune să rupem ceea ce înseamnă trecutul nostru, mai presus de toate, să rupem tot răul care există în noi, pentru că ni se cere să aderăm la Isus cu toată persoana noastră și cu tot timpul nostru.
Mesajul lui Cristos în ceea ce privește modul nostru de a-l urma este unul exigent și nu putem nega acest lucru. Dacă ascundem sau îndulcim mesajul său, îl trădăm pe Isus, iar cum mesajul nu ne este propriu nouă, ci vine din partea lui Isus, nu putem să îl alterăm. Isus este cel care cunoaște cel mai bine greutățile care îl pot asalta pe cel credincios, cum ar fi valorile pe care societatea și împotriva cărora ne este atât de greu să „vâslim” pentru că ne cuprind fără să ne dăm seama: banii, faima, siguranța, situația socială etc. Cunoaștem și noi foarte bine unele dintre acestea și știm cât de greu este să ne menținem fermi în a-l ura pe Cristos. Dar Isus continuă să ne cheme, nu se plictisește în a ne arăta drumul și așteaptă să facem pasul decisiv înspre El.
Să îi cerem lui Cristos să ne dea mai mult curaj și putere pentru a depăși ceea ce ne separă de El, pentru că doar cu ajutorul lui putem să ne menținem vie dorința de a-l urma fără nicio șovăire.
Pr. Liviu-Marian Focioroş, Parohia Catolică „Preasfânta Inimă a lui Isus” Nicolae Bălcescu
