De la Armindeni, la 1 Mai uikiendesc

La 1 Mai, romanii sarbatoreau Armindenul, simbol al vegetatiei care proteja recoltele si animalele. În traditia populara, acestei zile i se mai spunea „ziua pelinului” sau „ziua betivilor” si semnifica începutul verii. Armindenul se serba pentru rodul pamantului, sanatatea oamenilor si animalelor. Se chefuia strasnic în numele unui asemenea target multiplu. Rolul Armindenului, spun specialistii, este apotropaic (superstitia apararii împotriva duhurilor rele…), dar ne aminteste si de prigonirea lui Iisus, crezandu-se ca, atunci cand Irod îi omora pe copii, acesta a pus cate o ramura verde la poarta de unde trebuia început macelul în ziua urmatoare. Însa, a doua zi, au aparut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai stiut unde sa-l caute pe Iisus…
Armindeni – 1 Mai este ziua lui Ieremia, cel care avea darul prorociei. În slavona, era numita „Ieremiina Dini”, iar prin romanizare si simplificare a devenit Armindeni. Despre obiceiurile mai degraba pagane ale acestei zile vorbesc, între altii, Alecu Russo, Ion Ghica, Dimitrie Pappasoglu, în Istoria fondarii orasului Bucuresti, Nicolae Vatamanu în Odinioara în Bucuresti si Alexandru Predescu, în evocarile din Dambovita, apa dulce… E obligatorie o iesire în natura aflata într-un moment de maxima prospetime si însufletire. S-ar zice ca de 1 Mai vremea e întotdeauna frumoasa, chiar daca nu e, asa ca nu va sfiiti, chiar daca ploua cu galeata, sa va imaginati, la un picnic, faptul ca Soarele e singur pe cer, fara nori.
Din 1889, 1 Mai se sarbatoreste ca zi internationala a muncii. În anul 1888, la întrunirea Federatiei Americane a Muncii, s-a stabilit ca aceasta zi sa fie dedicata sustinerii, prin manifestatii si greve, a zilei de munca de 8 ore. Pragmatici, americanii si-au zis ca ziua asta în care se da cep butoiului cu vin – pelin este ideala pentru dat la mecla sefilor, îmbinandu-se utilul cu placutul, pentru ca – nu-i asa? – nu-i nimic mai placut pe lume decat sa-ti vezi seful purtat în suturi si lozinci. Apoi, observand ca pe meridianele lumii snopirea sefilor în batai a devenit un sport popular rosu, americanii s-au dezis cu totul de 1 Mai, celebrand, în schimb, Labor Day, anual, în prima zi de septembrie.
La noi, va aduceti aminte, cei nascuti mai în zorii omenirii, de încolonarea generala ordonata de partidul unic, pentru a multumi din inima destinului – fluturand steaguri, portrete si lozinci – ca respect pentru favoarea de a ne fi parasutat în epoca de aur? Astazi, 1 Mai muncitoresc a devenit 1 Mai uikiendesc. Si ce mai rade primavara, pe stil nou, uikiendesc! Veselia somerilor, a pensionarilor cu veniturile liliput, a profesorilor ciomagiti cu promisiuni, a medicilor încurajati sa paraseasca tara… Peste campuri, peste plai se aude astazi un imens Hooooo! cuibarit altadata doar în suflete… De 1 Mai uikiendesc, gem trenurile si mertanele catre Litoral, pentru ca a doua zi trebuie sarbatorita si ziua Tineretului. Si unde nu se avanta vajnicii uikiendisti prin cele baruri si crasme, iar armia de jandari si politai, dislocata ad-hoc din toata patria, are de salahorit cateva zile, pentru a potoli elanul bahico-sarbatoresc. Însemnate cu vanatai peste ochi si sale, de bastonul civilizator, tinerele odrasle se întorc apoi acasa, vlaguite, pline de amenzi, care de care mai penale, si se pregatesc de armindenul-uikiendesc de anul viitor.