Ca si in alte situatii cand am analizat cazuri de privatizari urmate de faliment, si de aceasta data ne bazam demersul strict jurnalistic in exclusivitate pe documente oficiale. Este vorba, in primul rand, de dosarul nr.8911/2003, aflat pe rol in instantele bacauane, in care se judeca falimentul SC BAT SA Moinesti. Prin scopurile urmarite, prin modul de actiune si prin efectele acestor actiuni, cazul BAT Moinesti seamana izbitor cu altele, cel mai celebru fiind cel al SC Cotidian, fosta Partizanul. Cine a obtinut foloase personale din aceste manevre cu proprietatile statului este evident, insa doar institutiile abilitate pot cerceta, dovedi si acuza. Ziaristii doar semnaleaza.
BAT Moinesti a fost una dintre „unitatile reprezentative ale economiei socialiste”, un conglomerat care detinea in 1990 foarte multe proprietati mobile si imobile. Interesele guvernantilor care s-au perindat in ultimii 15 ani au condamnat si aceasta firma la disparitie. In acest moment, BAT este in faliment, creditorii luptandu-se sa recupereze cate ceva prin vanzarea brumei de avere care a mai ramas societatii care este inca de stat. Apropo de stat, acesta isi confirma inca o data in acest caz renumele negru de cel mai prost patron. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans faptul ca falimentul BAT SA a fost provocat de o institutie a statului. Este vorba de Casa Judeteana de Pensii Bacau, cea care, la 1 octombrie 2003, a inaintat cererea de incepere a procedurii falimentului pentru a-si recupera aproape 53 de miliarde de lei. Aceasta uriasa suma s-a adunat cu incepere din 1997, timp in care cei pusi sa-i chiverniseasca averea au incalcat legea. Pe langa constatarea dramatica privind insolventa totala a societatii („..datoriile pe care le-a acumulat la bugetul de stat nu mai pot fi acoperite niciodata…”), in cererea de incepere a procedurii de faliment exista o fraza care risipeste fumul din jurul BAT Moinesti: „Consideram ca la aceasta societate a carei activitate a fost preluata treptat de alti agenti economici nu mai exista nici o solutie de redresare…”.
Concurenta de stat, concurenta privata
La cine se refera expresia „alti agenti economici”? De exemplu, la SC BAT Trans SA, societate nascuta la data de 06.09.1999, avand ca proprietar FPS. Adica statul infiinteaza in aceeasi curte o alta firma, avand in mare, acelasi obiect de activitate. De ce? Un posibil raspuns vine abia peste trei ani, mai exact pe 12 decembrie 2002. Atunci se privatizeaza BAT Trans si trece in proprietatea unei respectabile firme, SC Metalbac&Farbe SA, al carui obiect de activitate nu prea avea nimic in comun cu cel al noii achizitii. Asa probabil s-au gandit si cumparatorii de vreme ce revand firma peste doar sapte zile, pe 19 decembrie 2002, exact cu acelasi pret de cumparare, adica 173.800.000 de lei.
Ghici cine isi face un cadou?
Cumparatorul este Lungu (Selaru) A. Tudorita, care achita integral aproape 174 de milioane si devine proprietareasa BAT Trans, de aceasta data SRL. Peste numai sase luni, in societate intra un nou asociat: Nistor Gh. Vasile, care devine stapan pe jumatate din firma, dupa ce achita 86,9 milioane lei. Despre vecinatatea dintre falimentara BAT SA si destul de prospera BAT Trans (care anul trecut a avut simpaticul profit de aproape trei miliarde lei) exista o interesanta mentiune intr-un raport al lichidatorului desemnat de judecatorul sindic sa gestioneze procedura de faliment la BAT SA. Astfel, in raportul nr. 1983, din 27.09.2004, la punctul 3, se consemneaza: „In plus fata de bunurile evaluate prin primul raport de evaluare s-au descoperit in incinta BAT Trans SRL Moinesti o serie de bunuri mobile proprietatea BAT SA Moinesti”. Ce sa-i faci, se mai incurca lucrurile intre vecini si cand ai o graba mare pui mana si pe ce nu-i al tau ca sa-ti faci treaba. Vom reveni in alte materiale cu noi elemente care dezvaluie dedesubturile afacerii BAT Moinesti. SA, SRL, Trans sau oricum s-ar numi puii care au capusat societatea-mama.Scris de Nelu BROSTEANU
