Aerul tomnatic de dinainte de Paște ne împinge la leneveală. Sau cel putin așa pare, pentru că încă de la orele dimineții în piețe e un adevărat furnicar. Iar aglomerația este pusă pe seama numărului mare de oameni care privesc spre tarabe sau galantare dar nu cumpără prea multe. Și asta nu din cauza faptului că nu au ce, ci pentru că, după cum spun oamenii, marfa e prea scumpă. De altfel, tarabele gem de marfă.
Exact aceste imagini le-am surprin ieri dimineață în Piața Sud. Printre articole îți sar în ochi culorile vii ale verdețurilor sau coloritul fructelor, majoritatea din import. Și pentru că vine Paștele, sectorul de carne este plin. De marfă, că de cumpărători…cam greu de vorbit. Sau poate nu am nimerit eu la ora la care băcăuanii dau năvală după carnea de miel. Dacă vorbim de prețuri, mielul se vinde în Piața Sud la carcasă cu prețul de 25 de lei pe kilogram. Am zărit undeva și o carcasă de berbecuț la doar…18 lei.
Fiecare comerciant în parte încercă să te convingă că marfa lui e cea mai bună. Cea mai „credibilă” era o doamnă de la raftul cu brânzeturi care avea afișat pe boțul de brânză…„avem miei și iezi”, dar nu știa să dea detalii…care-i idedul, care-i mielul. Și uite așa am tras cu coada ochiului și la prețul de la caș. Între 22 și 25 de lei, în funcție de…amestec. La ieșirea din hala cu brânzeturi, un munte de om, numai bun de muncă, stă cu mâna întinsă. Probabil că-i dă lumea câte ceva, că n-o sta degeaba acolo. „Dă-m’ șî mii ceva, bogdaproste. Să-mi iau o bucățâcî di pâni sau măcar să beau o cafea fierbinti câ tari-i frig azi”, zice omul cu o privire lungă, ușor teatrală. Îmi văd de treaba mea și merg în zona tarabelor.
Printre ele, oamenii se tocmesc. Nimeni nu lasă nimic, la preț. Mă uit la o bătrână care etalează pe tarabă fel de fel de verdețuri. Ce să mai lase la preț când legătura de ceapă, cea de salată verde, spanac sau de ridichi e doar 1 leu? În piață sunt fel de fel de prețuri, dar nu-ți bagă nimeni mâna în buzunar. Cel mai interesant e atunci când citești pe etichete: roșii din Bulgaria sau Grecia, ardei din Spania, ș.a. Că la noi nu se mai face nimic. Ei nu? Știu, nu e sezonul. Ca să continui cu prețurile, roșiile sunt între 8 și 13 lei, căpșuni de la 5 la 16 lei, pere argentiniene între 8 și 10 lei, iar urzicile, astea românești de cresc pe dealuri, 1 leu grămada. Și ca să fie totul de sezon, o legatură de…lăcrămioare e 2 lei iar o creangă de liliac 5 lei.
Că trebuie să avem și flori, nu? Dincolo de prețuri și marfa de pe tarabe sunt oamenii. Unii se vede că sunt producători iar alții, probabil, importatori. Cu totii, însă, sunt posomorâți, semn că nu au vânzarea cea mai bună. „Nu mai are lumea bani”, spun la unison doi vânzători care fac politică la o țigară.
„Prețurile nu sunt mari, dar când nu ai bani nu-ți permiți. Noi ce să facem? Asta facem de când ne știm. Venim cu marfă în piață. Mergem înainte, că înainte era mai bine”, spune râzând unul dintre ei. Îi las pe oameni cu urarea de succes la vânzare și dau să ies din piață. Un tip mă agață să mă întrebe dacă nu vreau să cumpăr hârtie de ambalat. Când a văzut aparatul de fotografiat la gât a dispărut ca într-o scamatorie de Iozefini. Pur și simplu s-a evaporat. Același lucru l-am făcut și eu, lăsând în urmă forfota pieții. Norii de peste Bacău încep să se scuture și să lase picuri de ploaie. Măcar vremea de s-o îndrepta…
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
