Mesaj bacauan: Omagiu si compasiune pentru Polonia

Polonia ocupa, dintotdeauna, un loc special in inima mea si voi fi alaturi de prietenii mei polonezi cât voi trai! Mai ales in asemenea momente grele!
Pentru mine, personal, Polonia inseamna primul voiaj in strainatate, prima bursa de studiu, in 1981, prima destinatie ca ghid-interpret pentru compatriotii mei, primele discutii politice cu prietenii polonezi (care nu m-au turnat!), primele modele de reactie anti-comunista, prima autostrada pe care o vazusem in viata mea, prima gara subterana numai in placa alba si sticla, prima aparitie in presa studenteasca ieseana cu traduceri din Tadeusz Rozewicz, primul contact cu o noua si, in acelasi timp, mare cultura si civilizatie. Cu adevarat, in intunecatii ani ’80 ai României ceusiste, Polonia reprezenta pentru mine gura de oxigen atât de necesara.
Cum sa nu fii alaturi de o cultura care a dat 3 “nobelisti”, pe Sienkiewicz, Reymont si, o femeie!, Wislawa Szymborska? Sau un mare pedagog: Bogdan Sochodolski. M-am delectat citindu-l pe Adam Mickiewicz, pe Slowacki si nu numai, in original. Am avut sansa sa merg la Zelazowa Wola, locul in care s-a nascut Chopin, si sa intru in profunzimile vietii sale tumultuoase! Am inteles de ce Chopin purta cu el un saculet de pamânt polonez. Desi a murit in Franta, inima lui Chopin se odihneste intr-o catedrala din Varsovia.
Valorile poloneze au stiut sa se afirme oriunde in lume, indiferent ca s-au numit Andrzej Wajda, Roman Polanski sau Krzysztof Kieslowski in cinematografie, sau Joszef Conrad in literatura. Cine s-ar fi gândit la un papa pononez in anii ‘70?
Polonia s-a aflat totdeauna intre rotile istoriei. O tara care a murit de trei ori si apoi a renascut, cum e Polonia, spune mult despre taria acestui popor. Acolo, cultura n-a suferit prea mult in anii comunismului! Polonezii nu si-au distrus orasele vechi, ci au construit blocuri in exteriorul acestora! Ei si-au pastrat goticul cracovian si barocul din Sandomierz si Kazimierz Dolny cu sfintenie! Desi Polonia a inregistrat pierderi masive in al II-lea Razboi Mondial, si-a reconstruit complet capitala dupa planurile initiale. Polonezii stiu sa-si cinsteasca eroii: am vazut zeci de autocare poloneze la Monte Cassino (Italia) sau la cimitirele eroilor din Polonia. Probabil si la Smolensk…
Ei nu si-au distrus sistemul de educatie, ci l-au consolidat, rivalizând acum cu cel german, poate chiar cu cel finlandez! Ei nu-si exprima neputinta dând vina pe criza, au stiut s-o ocoleasca! Ei nu-si numesc in functiile-cheie decât profesionisti! Urmaresc canalul tv Polonia 1, dar n-am auzit cazuri flagrante de coruptie! Uitati-va ce aspect au polonezii pe strada, cum arata liderii lor!
Revenind dupa ‘89 in Polonia, mi-am dat seama ca ei chiar isi doresc sa progreseze, chiar tin la tara lor! Si-au renovat casele, au construit o retea de autostrazi, n-au luat calea pribegiei! Au stiut sa negocieze la Bruxelles si au mai fost si iertati de 70% din datorii!
Sunt alaturi de Polonia, incercata pentru a câta oara?! Cuvintele-mi sunt totdeauna mult prea sarace pentru a-mi exprima regretul! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Sincere condoleante polonezilor indurerati!