Campania electorală pentru alegerile europarlamentare nu a fost declanşată oficial, mai sunt două luni până se vor deschide secţiile de votare, însă aproape toate partidele au pornit atacul sau contraatacul menite să cucerească alegătorii: goarne, steaguri, liste de candidaţi, sloganuri, banere, lozinci, interviuri, atacuri la persoană, denigrări, blesteme(!), statistici, sondaje măsluite, injurii, voci alimentate din ficaţi şi rărunchi, vocabular grosier…
Lideri de partide, candidaţi scoşi din pălărie s-au pus pe distrus adversarul/adversarii, cu formule fabricate ad-hoc, deturnând scopul acestor alegeri şi aşteptările alegătorilor din ţară şi din celelalte ţări ale Uniunii Europene.
Se vede lipsa de viziune, de strategii, confundând voit mocirla în care se face politică pe malurile Dâmboviţei cu ceea ce se aşteaptă de la parlamentarii europeni: politici economice, sociale, juridice, financiar-bancare, de mediu şi siguranţa alimentară, care, aplicate prin voinţă politică şi inteligenţă managerială, să conducă la o Europă mai prosperă şi implicit a fiecărei ţări membră.
Ai noştri au a se răfui pe probleme interne minore şi nesemnificative, subsumate unei campanii negative. Este oribil ce se întâmplă, cum se întâmplă şi nimeni nu înţelege de ce nu putem face o campanie pozitivă: eu vreau să mă lupt, împreună cu ceilalţi, pentru o Europă mai bună, astfel ca şi ţara mea să devină mai bună. O excepţie deocamdată am remarcat în discursul unui eurocandidat din Bacău, de pe lista PSD: suntem condamnaţi să facem o campanie pozitivă, atât la nivel local cât şi naţional, noi nu ne batem cu alte partide ci cu noi înşine, cu programul nostru de guvernare. (…)
Europarlamentarii nu aduc neapărat fonduri, dar pot şi trebuie să facă lobby pentru anumite proiecte favorabile ţării, regiunii, judeţului.
Trebuie să recunoaştem că suntem la un alt nivel, la cel european, şi n-ar fi rău ca şi ceilalţi eurocandidaţi să se molipsească de boala solidarităţii pusă în beneficiul României.
