– Doamna profesoara Margareta Labis, tocmai ati semnat acest apel pentru salvarea Casei Alecsandri din Bacau. Dumneavoastra v-ati îngrijit direct de Casa Nicolae Labis de la Malini. Ati depus un constant efort pentru ca memoria fratelui sa ramâna intacta. Merita si Vasile Alecsandri, la Bacau, o casa memoriala?
M.L.: – Da, bineînteles ca merita o casa memoriala. Poetul Vasile Alecsandri nu trebuie uitat; trebuie iubit, pentru ca este un simbol al poeziei noastre românesti si cred ca este un simbol si al locului.
– Lui Nicolae Labis îi placeau poeziile lui Vasile Alecsandri? (Ca sa ma exprim scolareste.)
M.L.: – Sigur ca da. Am crescut de mici în ritmurile poeziei lui si chiar se regasesc aceste ritmuri în poezia lui Nicolae Labis. Dar nu numai poezia;si teatrul, si proza. Alecsandri e maret prin întreaga lui opera si întreaga lui viata: un boier cu mare forta artistica!
– Ma bucur pentru ceea ce ati spus: ca este un simbol al locului, asa cum Nicolae Labis la Malini si în judetul Suceava este simbolul locului respectiv. Care dintre poezii erau mai aproape de gustul lui: cele patriotice sau pastelurile? Sau teatrul, poate proza…
M.L.: – Pastelurile. Dupa ce-a spus Maiorescu ce a spus despre ele, fiecare literat se apleaca cu mai multa grija nu numai cu mintea, ci si cu inima de pasteluri, pentru ca pastelurile reprezinta tineretea si copilaria noastra. Dar si teatrul, si proza. Întru totul Vasile Alecsandri este un colos, prin întreaga lui opera, si nu trebuie cautat pe bucatele!
– Va multumim!
Ioan Danila
Bacau, 29 nov. 2011