Interviu cu prof.dr. Dumitru Zaharia, sef al Arhivelor Statului din Bacau timp de 22 de ani
– Voi pleca în discutia noastra de la o afirmatie a directorului Arhivelor Nationale Bacau, Vilica Munteanu, la aniversarea împlinirii a 80 de ani, care spunea ca Arhivele „au fost pentru profesorul Dumitru Zaharia a doua casa”. Este un omagiu al unui discipol, este o recunoastere a meritelor dumneavoastra la reorganizarea, reîntregirea patrimoniului arhivistic al judetului Bacau. De la profesor de istorie la sef al Arhivelor bacauane a trecut mult timp. De unde ati pornit?
– Pasiunea pentru arhivistica a început în timpul studentiei, am avut-o profesoara la Istoria Medie a Europei si a Romaniei, pe Rodica Ciocan Ivanescu, fosta studenta a celebrului profesor Nicolae Iorga. O profesoara de elita, cu o atitudine foarte frumoasa si corecta fata de studenti. Am dat primul examen cu aceasta doamna, în anul al doilea de studentie, la Facultatea de Istorie-Geografie din Iasi, asa cum a fost ea organizata dupa reforma din 1948. În primul an am fost student la Latina si Greaca. Am avut un profesor de Latina exceptional, Haralambie Mihaescu, venit din Germania, cu metodele de munca din Germania. În acelasi an am beneficiat de cursurile celebrului Simenschi, la Filologie Comparata. La examenul de Limba Latina am avut de pregatit Eneida lui Vergiliu. Cand am terminat liceul, la Barlad, cunoasteam foarte bine opera lui Vergiliu; mi-a placut foarte mult. Cand citeam viersurile, le retineam. Opera cuprinde cam 12.000 de versuri, eu retinusem cam 5.000-6.000. Profesorul Mihaescu m-a ascultat o saptamana, de luni pana sambata, integral. A vrut sa ma cunoasca, probabil pentru a afla ce stiu si ce nu stiu din literatura latina.
Profesor prin tinuturile romanesti
– L-ati dat pe Vergiliu si Homer pentru Dumitru Ciurea, profesor celebru la vremea aceea, de loc din satele de peste Siret, adeptul istoriei pe baza de argumente si nu în versuri.
– A fost o întreaga „istorie”, el m-a îndemnat sa studiez paleografia latina. M-a ajutat, mi-a dat cartile pe care le-a scris, documente si m-am apucat cu seriozitate de paleografia latina. Am luat examenele cu nota maxima. În felul acesta, am avut lucrarea de licenta, care s-a transformat în examenul de stat cu tema „Politica externa a lui Petru Rares”, care m-a obligat sa studiez documente latinesti. Petru Rares a fost unul dintre cei care au militat pentru unitatea politica a tuturor romanilor, a celor trei principate.
– Dupa studiile exceptionale din facultate, cu latina si greaca la purtator, cu Vergiliu si Homer la butoniera, ce a urmat?
– În 1951, în septembrie, am ajuns profesor în comuna Livezi, atunci îi spunea Valea Rea. Pentru a nu-l uita pe Vergiliu, recitam seara, prin gradina gazdei, versurile preferate. A trebuit sa plec, nu puteam suporta mitocania unui primar si am primit un post la Tulghes, pe Valea Bistricioarei, în raionul Ceahlau, care avea si comuna Corbu, vecina cu Borsec. Acolo a fost populatie exclusiv romaneasca, nu uitati, Petru Maior a scris în rapoartele sale catre Propaganda Fide ca a convertit la greco-catolicism mai toate familiile romanesti din decanatul pe care îl conducea. Sunt documente care atesta acest lucru, despre care vom mai vorbi, cred. Am trecut apoi ca profesor prin liceele bacauane, dupa care am fost numit director al Arhivelor Statului. Cu o mica intrerupere, am fost director 22 de ani.
– Munca arhivistului nu este una spectaculoasa, nu este mereu pe prima pagina. Nu straluceste în lumina reflectoarelor. În aceste conditii, care este imboldul, de unde vine forta, tenacitatea de a cauta, de a cerceta ani, zeci de ani în arhive?
– Eu cunosc, cum v-am spus, limba latina. Aceasta limba mi-a oferit posibilitatea sa studiez documente medievale. La fel greaca, slavona, scrierea chirilica. N-am lucrat decat foarte putin în arhive pe timpul studentiei. Profesorul Ciurea, de care am vorbit, avea fotocopii dupa documente latinesti. Mi-a dat foarte multe sa le studiez, în forma în care le avea. Am deprins foarte usor grafia, însa fiecare epoca avea o alta scriere, de care m-am convins cand am lucrat la Vatican. Pasiunea s-a format. Îndrageam arhivistica, încat împarteam conducerea unui liceu, predarea Istoriei la elevii mei, cu munca la Arhive.
Calator prin Arhivele Vaticanului
– Activitatea dumneavoastra de peste 10 ani în arhivele din Italia a pornit din Nord si pana în Sicilia. Faceati parte dintr-o echipa constituita la nivelul Arhivelor Nationale. Cu ce mandat ati fost trimis?
– Cercetarea nu a fost numai în arhivele statului italian, chiar daca asa am pornit. Nu a fost prins si Vaticanul în contract. Intrarea în arhivele Vaticanului a fost initiativa mea. Mandatul nostru, daca a fost un mandat, era sa cercetam în arhive si sa aducem acasa copii si fotocopii dupa ceea ce consideram ca este important.
– De ce cele mai multe documente istorice despre poporul roman se gasesc în Italia?
– Nu stiu daca sunt cele mai multe, dar sunt cele mai valoroase.
– Am înteles ca v-ati axat pe documentele ce se refereau la Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, 1848, Balcescu, Unirea.
– Acestea au fost temele centrale, însa am urmarit întreaga istorie a patriei. La Napole, am cercetat celebrul Ierbar cu plante medicinale pe care le foloseau stramosii nostri, fie le preparau si le foloseau ca medicamente, fie le întrebuintau direct. Sunt 55 de plante pastrate în acel Ierbar, cu explicatii în limba greaca. Dacii au fost un popor civilizat, faceau parte din neamul tracilor, cum scrie si pe o inscriptie de la Varna: „Burebista, primul si cel mai mare dintre regii traci”. Am studiat la Palermo manuscrisele lui Ransano, acolo am gasit toate legendele în legatura cu dacii, tot ce stim noi sunt preluate de la vechii istorici din Sicilia. A cunoscut aceasta biblioteca a lui Matei Corvin, el este autorul a ceea ce numim astazi hotarul dintre neamul ungurilor si cel al romanilor, care era Dunarea Panonica. Pesta era oras romanesc, Buda a fost cetate dacica, Insula Margareta de pe Dunare are bai romane, comparate cu cele de la Pompei. Va dati seama ce reprezinta acest lucru: civilizatie romana în centrul Ungariei. Despre ce vorbim? Putina populatie maghiara a trecut la distrugerea cu barbarie a populatiei romanesti din Campia Panonica si maghiarizarea fortata, nu disparitia ei.
„Mileniul întunecat” este o minciuna
– Noi vorbim acum de anii 1700-1800, dar ce ne facem cu „Mileniul intunecat”?
– Nu exista „mileniu întunecat”. Exista o minciuna asupra acestui mileniu. Nuntiul Apostolic Giuseppe Garampi a cercetat arhivele de la manastirile catolice din provincia Ungaria, nu din Regat, ca nu mai era regat din 1526-1541. Ungaria nu a mai existat ca stat pana în 1918, a fost provincie a Imperiului, chiar daca a fost si dubla monarhie din 1867. El a gasit informatii asupra functionarii manastirilor, episcopatelor catolice de dupa moartea lui Attila si pana la venirea maghiarilor, resturi de triburi dupa ce au fost distruse de bulgari si moldoveni, au ajuns în zona Tisei numai ramasitele acestora. Daca admitem ca episcopatele functionau, acestea aveau cel putin 15-20 de mii de credinciosi de rit catolic. A fost o populatie, nu? Este o lumina puternica data de Fondul de la Vatican care se numeste Miscelanee Garampi. Sunt informatii valoroase. Expresia este urmatoarea: institutiile sunt latinesti, limba era latina, în toata perioada. Cred ca lucrurile sunt simple si clare. Unde este „Mileniul întunecat”? Îl lumineaza documentele, sapaturile arheologice.
– Cercetarile dumneavoastra au fost incluse în comunicari stiintifice, tratate, carti publicate în Romania. Pentru cititorii ziarului nostru va rog sa mentionati cateva dintre ele.
– Cum sa nu. Mentionez în primul rand Romanii în arhivele straine. Am colaborat la aceasta carte cu toti cei care au facut cercetari în arhivele straine, în general directorii de arhive si sefii de compartimente din Directia Generala. A aparut în librarii în 100.000 de exemplare, dupa 1980. Este singura carte pe care nu o am. A fost atat de solicitata încat s-a epuizat într-o saptamana. Urmeaza Tudor Vladimirescu, contributia mea este pe baza documentelor din Arhivele din Florenta, Torino si Napoli si presa vremii. Anul 1848 este foarte bine reprezentat în Italia, prin ceea ce au scris contemporanii. Eu nu am facut decat sa cercetez si sa microfilmez documentele si sa le aduc în tara. A urmat Unirea de la 1859.
Mihai Viteazul m-a fascinat
– Stiu ca un personaj drag dumneavoastra a fost Mihai Viteazul. Care sunt contributiile profesorului Zaharia la întregirea imaginii domnitorului?
– Mihai Viteazul este prezent prin documentele scrise atunci în arhivele Vaticanului. La Florenta se pastreaza scrisoarea catre Ducele Toscanei, cel care a îndosariat documentul a scris pe supracoperta: „O istorie a lui Mihai Viteazul scrisa de el însusi”. Mihai a scris la persoana întai, despre batalia de la Calugareni, despre toate faptele sale de mai tarziu. Contele Marsigli a facut urmatoarea apreciere asupra uciderii lui Mihai Viteazu: „A fost omorat miseleste în momentul în care neamul sau avea cea mai mare nevoie de el”. Am colaborat la volumul Mihai Viteazul în constiinta europeana si am prezentat anumite documente despre el. Sunt documente de la Vatican din fondul „stiri Zilnice”. Ca o curiozitate, acest dosar nu a fost deranjat de nimeni pana în 1976, cand l-am gasit eu.
– Dar unde sunt documentele noastre originale? Au fost furate, distruse?
– Nu toate au fost furate. Sunt persoane interesate în a distruge.
Au fost distruse. Orice armata dusmana care a venit pe teritoriul romanesc a distrus documentele sau le-a luat. Le-a luat Poarta, Moscova, Varsovia, Budapesta. Este foarte clar specificat acest lucru în Colectia Codrescu.
– Ati fost la Papa vreodata in cei 11 ani de cercetari in arhive? Toata lumea se lauda ca s-a întalnit cu Papa.
– Nu, numai cu cardinalul, secretar de stat, care a devenit apoi Papa, înaintea lui Voitila. A venit randul sa cercetez documentele regale maghiare. Initial am fost refuzat. Am fost îndrumat sa fac o cerere catre secretarul de stat, el a fost curios sa ma vada. A stabilit ora 10.30. A specificat: ora noastra, nu a voastra! Fix, la 10,30, secretarul mi-a spus ca Eminenta Sa ma primeste 10 minute. Atat. L-am gasit în birou, în picioare, m-a întrebat daca vorbesc italiana, s-a convins si la solicitarea mea mi-a spus ca l-am luat pe nepregatite, dar pana la ora 13.30 voi primi un raspuns. La 12.30 a venit secretarul cu cererea aprobata si cu documentele solicitate. Erau în fisete metalice. Orice scrisoare regala avea 2, 3, 5 sigilii din aur. Daca încercai sa desfaci un sigiliu totul se bloca automat.
Panonia este patria de formare a poporului roman
– Domnule profesor, ati studiat mii de documente, din epoci diferite, din mai multe arhive. Care este concluzia dumneavoastra, pe scurt, cu privire la maghiarizarea romanilor?
– Concluzia este formulata într-un studiu publicat într-o carte, care a aparut la Editura Ministerului de Interne, în 2001. Primul capitol se numeste Panonia, patria de formare a poporului roman. De ce am dat acest titlu? Am pornit de la informatia scrisa de Octavian Augustus, care se pastreaza. Este un fel de autobiografie. El a scris: „Legiunile mele au luptat în Panonia împotriva dacilor. Au extins hotarele provinciei Iliria pana la malurile Dunarii”. Iliria este la malurile Adriaticei. Suntem în anul 30 e.n. Suntem în primul secol al erei crestine. Stapanirea romana a însemnat latinizare, romanizare, constructii de cetati, drumuri, poduri, limba latina, economie, gandire. Ce populatie a rezultat de acolo? Erau daci si niste resturi de celti. Populatia a fost romanizata de pe timpul lui Augustus. A pus stapanire pe teritoriu, Traian l-a mostenit, la fel si ceilalti împarati. Acolo a început prima romanizare a dacilor si începutul formarii poporului si limbii romane. Minciunile circula mai demult, de pe timpul lui Bandinus, arhiepiscop al Moldovei, 1644-1650. Un roman bosniac. Papa Pius al VI-lea l-a chemat pe cardinalul Propagandei Fide si i-a spus sa întocmeasca rapid un raport, un document pentru o Breva Papala, pentru a lecui niste oameni care mint. Era în 1788. Episcopii catolici erau trimisi de regii Poloniei, misionarii trimisi din Transilvania erau sovini, nu vorbeau decat maghiara si îi fortau si pe localnici. Asa s-a facut maghiarizarea. Prin forta, prin administratii, prin biserica. Maghiarizarea a fost opera fortei, erau romani care nu mai vorbeau romaneste, în Nord, la Satu Mare. Maria Tereza raporta la Sfantul Scaun ca armata ei a determinat trecerea „în turma” a romanilor la greco-catolici. Kossuth a scris ca „trebuie neaparat sa-i maghiarizam pe romani, altfel pierim”. Era înainte de 1848. Aceasta a fost perioada în care limba maghiara a fost folosita ca una oficiala.
Liderii maghiarilor ignora evidenta
– Aceste documente de care vorbiti exista, au fost publicate în tiraje destul de mari, unele în Romania, multe au fost traduse si în alte limbi. Ele nu exista si pentru ei, pentru cei care neaga evidenta?
– Sigur ca le cunosc, dar nu le citeaza. Continua sa publice în continuare carti mincinoase. Ma bucura faptul ca cele doua carti Ceangaii, o fictiune etnica, care a aparut si în franceza, germana, italiana, spaniola, si cea privind statistica populatiei catolice din Moldova între 1694 si 1697, au avut succes. Ele sunt cunoscute si aprobate de Consiliul Europei. Catolicii din Moldova nu-si spun niciodata ceangai. O asemenea adresare poate sa duca la conflicte ce depasesc un dialog civilizat. Ei îsi spun romani catolici, de secole. Am mai spus. Sunt documente de la 1104. Asemenea populatii nu sunt numai în Bacau sau Neamt, sunt si în alte zone din Transilvania. Termenul este o porecla: om care vorbeste rau ungureste. Vorbeste rau limba maghiara. Vorbesc mult mai bine limba romana decat maghiara, deoarece maghiara li s-a impus, nu au asimilat-o, ci doar au folosit cuvinte uzuale pentru marturisiri la biserica sau în administratie. Si în Transilvania era la fel. Organizatorul Arhivelor Vaticanului, Giuseppe Garante, cand a calatorit în Ungaria a scris: „În Ungaria exista 1930-1940 de parohii, 1700 erau ortodoxe”. Vorbim de Ungaria de la 1700, cand era provincie imperiala, nu Ungaria Mare cum spuneti, Ungaria Mare este o inventie. Cand, unde a fost? Pe teritoriul romanesc, pe care îl pretind nejustificat ? Cum poti sa spui, sa inventezi o populatie secuiasca, cand se declara secui doar 200 de oameni.
Clasa politica nu este devotata patriei romane
– Dumneavoastra vorbiti de situatia de acum patru-cinci secole, însa asemenea lucruri se întampla si astazi. Cunoasteti sirul de manifestari ale UDMR, ale unor lideri maghiari.
– Politicienii nostri sunt lipsiti de orice sentiment patriotic. Clasa politica nu este devotata patriei romane. Asta este adevarul. Spuneti numele unui presedinte, al unui prim ministru de dupa 1989, care au facut ceva pentru tara. Ce au facut? Au promovat distrugerea economica.
– Eu va întrebam despre ceea ce se întampla în cele trei judete din Transilvania …
– Aici este o totala iresponsabilitate. Totala iresponsabilitate a Guvernului si Presedintelui. Permit unei organizatii care promoveaza distrugerea statului roman si a populatiei romanesti cu consecventa sa se manifeste.
– Acum lucrati la o monografie a orasului Bacau. În ce stadiu va aflati?
– Este gata, 1100 de pagini, 500 de note. S-au mai scris asa-zise monografii, însa nu am vrut sa ramana bacauanii cu asemenea monografie, o carte de nimic, neadevaruri, povesti. Nu nominalizez, sunt urate. M-am straduit sa scriu adevaruri, pe baza de documente. Am scris-o singur.
– Vi s-a spus vreodata sa nu publicati un document?
– Nu. Au fost doar niste aluzii sa nu mai scriu asa de mult despre vechimea catolicilor. A fost o aluzie întamplatoare dupa 1989.
Arhiva Bacaului a fost bombardata de americani
– Domnule profesor, ce nu stim despre Bacau, sau ce nu stim si ar trebui sa stim?
– Depinde de nivelul de pregatire al celui care întreaba. Informatiile sunt. Arhivele Nationale sunt pline de documente despre Bacau. Sunt la dispozitia oricui sa le studieze. Eu, toata perioada cat am lucrat la Arhive, m-am preocupat de reîntregirea fondului arhivistic, prin preluare de la institutii, scoli, biserici, primarii, prefectura. Aproape 50% la suta a fost preluat în perioada în care am condus institutia. Arhiva Protopopiatului Bacau a fost distrusa. A disparut. Arhiva Inspectoratului scolar a fost distrusa în buna parte de mainile unor oameni dupa 1944. S-a mai întamplat o nenorocire. Trenul care transporta arhiva Bacaului în Olt si Arges a fost bombardat de aviatia americana la Ploiesti. Au fost distruse biblioteci. Am strans documente, manuscrise de la persoane si de la institutii, peste 20 de ani am adunat. Sa va mai spun ca arhiva Directiei Silvice de pana în anul 1948 am gasit-o aruncata la Hemeius, într-un coser. A fost recuperata în cea mai mare parte. Acolo este o adevarata istorie a padurii, a pamantului. Noi am pacatuit. Nu am dat o lege a arhivelor decat tarziu, în 1926. Tarziu, foarte tarziu. Institutia a fost organizata pe timpul lui Asachi, însa în conditii foarte proaste. Fiecare dintre noi, fiecare institutie, societate are obligatia sa pastreze arhivele, sa le depuna, conform legii, la Arhivele Nationale. Ele sunt istoria noastra pentru cei care vor veni dupa noi.
– Domnule profesor, peste o luna împliniti o varsta de invidiat – 85 de ani. Ati fost multi ani un colaborator important al ziarului DESTEPTAREA, semnatura dumneavoastra fiind un certificat de încredere si de profesionalism pentru noi, ziaristii acestui cotidian. Sunt onorat pentru ca ati acceptat acest interviu si va doresc sa fiti sanatos, sa aveti putere de munca pentru a finaliza toate proiectele pe care le aveti pe masa de lucru.
Gheorghe Baltatescu
