„In fiecare lucrare am pus si o parte din sufletul meu”

Interviu cu Florin Timotei Ciobanu, sculptor de mobilier bisericesc, patronul firmei Timotei Prod Impex SRL Letea Veche

– Meserie, mestesug sau arta, ceea ce faceti dumneavoastra?
– Eu nu fac arta de dragul artei. Este, in masura egala, mestesug si arta. Eu sunt cunoscut in judet si in tara, am sapte angajati de platit, oameni dotati cu talent, buni meseriasi in ceea ce fac. Fac arta vandabila. Sculptura obiectelor, a mobilierului pentru lacasele de cult este la granita dintre arta si mestesug. Daca nu esti talentat, daca nu cunosti, nu stii ceea ce trebuie sa iese de sub dalta, ce trebuie sa iese din mana ta, nu poti, nu trebuie sa te apuci de o lucrare. Intervine, spre deosebire de alte arte si credinta, faptul ca lucrarea ta este pe placul lui Dumnezeu. Sa revenim, sculptura mobilierului bisericesc inglobeaza cate putin sau cat mai mult din toate. Facem arta care este ceruta pe piata, cand ma apuc de o lucrare introduc in calcul toti indicatorii: cat suflet, cat talent, cat mestesug, stiinta, dar si eficienta. Costul unor asemenea lucrari este, de cele mai multe ori, foarte mare. Eu sunt patron, manager dar si artist daca vreti. Lemnul – noi lucram numai in lemn – devine in mana noastra si se transforma dintr-o bucata, dintr-o scandura in opera de arta.
– Sa spunem cititorilor ziarului nostru ce lucrati, care este produsul finit?
– De cele mai multe ori, preluam biserica goala, cu ziduri din beton sau din lemn si o imparatim cu mobilierul necesar, de la usa de la intrare pana la crucea din altar. Unele lucrari le luam de la zero, altele sunt doar inlocuiri sau noi dotari. Intr-un an, o biserica vrea doar catapeteasma, in urmatorul stranele, in medie lucram pentru patru-cinci biserici complete pe an, in medie, deoarece trei-patru vor mobilier complet, altele doar completari sau innobilari. Noi suntem limitati fizic de posibilitatile de sculptura, peste 90 la suta din operatii sunt manuale, creatie, proiect, arhitectura, sculptura, dalta, ciocan, minte, talent. Este o parte de tamplarie, care o faci mecanic, cu utilaje, dar esenta este creatie. Am comenzi si am lucrat aproape in toata tara.
– Cand ati inceput si cum ati reusit sa va faceti cunoscut?
– Eu am inceput in 1990. Am terminat Politehnica in Bucuresti, Facultatea de Transporturi, specialitate material rulant de cale ferata. Atunci a fost ultimul an in care s-au dat repartitii guvernamentale. Eu am fost repartizat la IMMR Pascani. Nu mi-a placut, eu sunt o fire mai liberala in gandire si vreau sa fac ce vreau, sa ma descurc singur, mai bine sau mai rau, accept ambele variante. Am stat vreo sase luni la Pascani, era ca in ’90, ma duceam de doua ori pe luna, la avans si la lichidare. Am zis ca nu-i de mine, am dat mana cu oamenii si am venit in Bacau, acasa. Am mai incercat cate ceva, am iesit de mai multe ori afara. Tata cocheta, lucra in lemn, facea piese de mobilier pentru persoane fizice, dar si pe la manastiri, era cunoscut si am zis ca putem face o afacere din treaba asta. Incepuse sa se construiasca biserici, piata era, cu mana de lucru era mai greu. Sase-sapte ani au fost foarte grei, nu era usor sa-ti incredinteze cineva asemenea lucrari, fara sa ai ceva in spate: ce ai mai lucrat, unde, vrem sa vedem. Va dati seama? Eu il aveam pe tatal meu in spate, numele lui, lucrarile lui. Acum este altceva, am cataloage, am un site si multe, foarte multe lucrari care pot fi vazute, care ma recomanda. Este simplu. Eu lucrez acum pentru pentru un om de afaceri din Piatra Neamt, face el o biserica in satul lui. Cum a aflat de mine? Am lucrat pentru parintele de la Ceahlau, care se cunostea cu omul respectiv, au vorbit si m-am trezit cu cetateanul la poarta. Alt patron din Vaslui la fel, ca si el face o biserica, si tot asa, din om in om si din gura in gura, pe vazute, nu pe vorbe. La Buzau am fost ieri pe acelasi principiu, au vazut lucrarea de la biserica din Nehoiu si le-a placut. Este un mediu foarte dificil si pretentios. Cea mai complicata lucrare este catapeteasma. Toate acestea eu le-am invatat singur, de la preoti, din carti.
– E clar, nu face nimeni dupa capul lui, insa concurenta este concurenta, cine, ce face diferenta?
– In primul rand seriozitatea, eu nu am intarziat niciodata termenul pe care l-a stabilit la inceput. Apoi, cu modestie o spun, cred ca este vorba de talent, vocatie, dragoste fata de ceea ce faci. Va spuneam ca am invatat foarte multe de la tata, de la el cred ca mostenesc si alte calitati, el este si pictor, si poet. Este o fire sensibila, dar are si disponibilitatea de a darui din ce are.
– Spuneati ca aveti sapte salariati, dar baiatului, am inteles ca are 17 ani, nu-i place, nu are chemare?
– Este prematur sa ma pronunt, mai trece prin atelier cand are nevoie de bani. Ester elev la Liceul “Mihai Eminescu” din Bacau, matematica-informatica. Mai are timp de gandire. Scoala acum nu mai are reguli. Raman uimit de unele materii, sunt uimit si contrariat de teoretizarea intregului proces de invatamant, s-a pierdut orice legatura cu practica, cu realitatea. Am vazut acum la televizor ca un profesor a descoperit si le arata elevilor magnetismul, pilitura de fier. M-am ingrozit cand am vazut ca o prezinta ca pe o noutate, noi faceam aceste lucruri acum 30-40 de ani. In gimnaziu aveam trei ore de lucru manual pe saptamana, pileam, taiam cu bomfaerul, dadeam gauri, sudam, construiam, montam etc. Acum, nu vreau sa jignesc pe nimeni, copiii nu stiu cum se infileteaza o piulita, cum se deschide o yala, termina liceul, ii arunci intr-o facultate, toti trebuie sa faca neaparat o facultate si… si, ce se intampla?
– Una dintre lucrarile dumneavoastra am vazut-o la Catedrala “Inaltarea Domnului” din Bacau. Foarte frumoasa, mareata, o compozitie care se integreaza foarte bine in ansamblul arhitectural din partea de jos a catedralei.
– Da, intregul mobilier, de la strane, catapeteasma, iconostas, tronul, jiltul, sfanta masa, facuta din paltin cu mahon, basoreliefuri, tot ce vedeti acolo este opera noastra si continuam sa lucram.
– Cine alege stilul, lemnul, forma, geometria?
– Lumea asta este destul de mica, chiar daca pare mare. Fiecare a mai vazut o lucrare, se cunosc intre ei. Sa va dau un alt exemplu. Am lucrat pentru preotul Lutai de la Sapanta, care se cunoaste cu preotul din Saucesti. Eu lucrez in stejar, 99 la suta din mobilier este din stejar. Este lemn nobil, are culoare, este auriu, insa am lucrat si din paltin. Cu multi ani in urma veneau cu materialul lor, era tot o cutuma, acum eu propun materialul, ma aprovizionez din timp de la clientii mei si execut ceea ce am semnat prin contract. Eu nu am treaba cu lemnul din padure, iau semifabricatul gata, numai din Clasa A. Este un pic mai coplicat, este o tehnologie aparte pentru a scoate lemn de categoria A.
– Lucrati numai pentru biserici sau si pentru persoane fizice?
– 90 la suta pentru biserici. Rar, pentru un prieten, o cunostinta. Este scump, foarte scump sa-ti permiti un mobilier din stejar, din paltin, sculptat, trebuie sa ai posibilitati financiare. Am vazut la un magazin de mobila din Sibiu, o masa cu 12 scaune, o vitrina si un dulapior, costa un miliard si jumatate. Pentru un asemenea mobilier trebuie sa ai o anumita cultura, sa stii sa apreciezi o asemenea lucrare. Dupa aceea, valoarea lui creste in timp, nu este pal sau brad. De aceea, lucram cu persoane juridice, cu sponsori cu dare de mana, care nu se uita la pretul unei strane, a unei catapetesme sau a unui iconostas.
– Acum sunteti sculptor, manager, director de vanzari, director cu aprovizionarea…
– Am fost sculptor, cinci ani am tras la rindea, la dalta, cum se spune, dupa aceea a trebuit sa le fac pe toate. In timp am angajat oameni, cate unul, cate unul, i-am pregatit si acum ma bazez pe ei. Sunt fosti lucratori la CPL, altii au mostenit mestesugul de la parinti. Acum fac pregatirea productiei, proiectele, masuratori la fata locului, arhitectura intregii compozitii. Nu credeam ca am sa fac asa ceva cand eram mai tanar. Tata mi-a pus dalta in mana, pe parcurs am vazut ca am si ceva talent, dupa aceea am capatat experienta, m-am specializat, am studiat proiecte, multe proiecte, am vazut multe alte lucrari, am citit, cum v-am spus, numeroase carti de specialitate. Am inceput sa-mi creez propriile mele desene, am descoperit ca am inclinatie si pentru desen. Am pus la punct intregul sistem si acum pot spune ca merge. Am acoperit cu comenzi si tot anul 2012, deja port discutii pentru anii urmatori.
– Se simt efectele crizei in acest domeniu?
– Nu. Am de lucru, nu pot sa acopar tot, efectele se vad doar in pretul materialului, in cel al utilitatilor, insa mi-am standardizat costurile, cheltuielile, ma intind cat pot si cat imi pot permite. Probleme au aparut din 2010 in ceea ce priveste plata, termenele s-au lungit, se achita in transe, ceea ce imi creeaza si mie probleme in aprovizionare, in relatiile mele cu partenerii de afaceri. Nu cred ca este o criza reala, s-a creat o psihoza, a intervenit frica, panica. Nu consumam mai multa paine, mai mult petrol, ba din contra, dar s-a bulversat piata, de marfuri, finanaciara. S-a bulversat intreaga lume. Pentru mine, sculptura in lemn nu este doar, sa zicem, o opera de arta, este intai una comerciala, vandabila. Acum mi-ar fi foarte greu sa fac altceva, m-am indragostit de sculptura in lemn, pun pasiune, imi place sa pipai lemnul, sa-l aleg, vorbesc cu el, stiu fiecare bucatica unde ii este locul. Tot ce fac este unicat, am ajuns de visez modele, uneori vad lucrarea gata cu mult inainte de a fi terminata.
– Dupa dumneavoastra, ce nu merge in tara asta, in Romania? Sigur, ceva nu merge.
– Ne-am pierdut increderea in noi. Uitati-va la presa, la televiziuni, de dimineata pana seara doar pete negre, crime, violuri, curs de schimb, politica, arestari. Nu vezi un om cu realizari, tot avem vreo 10.000 care au reusit prin forte prorpii. Sunt societati mici, cu 5-10-15 oameni care produc, fac ceva, nu se gaseste nimeni sa-i prezinte, sa arate ca se poate. As vrea sa vad si lucruri pozitive, m-ar stimula, as invata cate ceva. Tot sunt indemnat sa schimb canalul. Oriunde deschizi vezi aceleasi imagini dezolante. De ce nu merge? Nu sunt eu analist, dar stiu ca nu putem avea politicieni mai buni decat poporul sau invers, cum vreti. Nu se poate. Atat timp cat nu mergem la vot, nu ne informam, nu invatam, nu ne pregatim serios, nu se vor schimba multe si curand la noi. La noi s-a distrus gospodaria si valorile ei. Avem oameni inteligenti, onesti, educati, cu minti stralucite, de la muncitori, profesori, medici etc., insa a intervenit o scarba de a face politica. Nu se incheaga nimic, doar lupte sterpe. Ne-am pierdut mandria nationala, nu mai avem repere.
– Sunteti un om religios?
– …N-as putea spune ca sunt religios. Sunt crestin ortodox, respect canoanele, traditiile. Am insa credinta. Parintii mei la fel. Ma duc la biserica la sarbatori. Stau destul in biserica, de luni pana vineri. Discut mult cu preotii, de multe ori avem pareri contradictorii, insa ne oprim pe un teren sanatos, cu argumente, ca niste oameni educati. La fel procedez si cu copilul meu. Discutam, incerc sa-i arat, sa-i spun ca fiecare leu trebuie castigat prin munca. Lumea viitorului va fi tot ca in scalvagism, unii vor fi sus, altii jos. Depinde ce alegi. Uneori sunt depasit, tinerii gandesc altfel, insa sunt convins ca vor ajunge la adevar singuri.
– Sunteti absolvent de Politehnica, de masini, aveti in garaj multe masini, sunteti un om bogat?
– Imi plac masinile, cum ii plac si fiului meu, dar merg cu un Cielo pe gaz, ca-i mai ieftin, mai car materiale cu el, un papuc si mai am un Renault Megane pentru familie. Nu sunt un om zgarcit, sunt un om calculat, realist. Imi fac mereu calcule, castig – pierdere.
– Se castiga din aceasta activitate, din aceasta meserie?
– Se castiga decent. Ciclul de fabricatie este foarte lung, am o lucrare de un miliard si jumatate, jumatate costa materialele, urmeaza salariile, impozitele, mai raman 300 de milione, dar trebuie sa le impart la 10-12 luni. Eu am nevoie mereu de capital lichid. Nu ma plang, dar muncesc, muncim toti impreuna, patron, salariat. Suntem prieteni, ne ajutam, ne sprijinim. Bucuria unuia este si bucuria celorlalti, la fel si cu necazul. Ma gandesc serios cand vad ca nu mai vin meseriasi din urma si nu am acum o alternativa. Aici este munca manuala, opt-zece ore pe zi, un pic de praf, un pic de inconfort. Este o munca grea. Vedeti vreun tanar sa-mi bata la poarta ca vrea de lucru?
– Vad in casa ca aproape tot mobilierul este din lemn masiv, sculptat, aveti si la bloc, in oras, asemenea mobilier?
– Aici, ce vedeti, este facut de tata, eu nu am nimic in casa, doar un leu, daruit tot de tata. Imi ajunge cat stau in atelier.
– V-a refuzat cineva o lucrare?
– Nu, niciodata.
– Care este cea mai frumoasa lucrare pe care ati facut-o?
– Ce pot sa va raspund! Toate sunt ale mele, imi plac, dar am lucrat pentru biserica ortodoxa romana din Strasbourg. Este o minunatie. Am avut un termen extrem de strans. Se ducea si Patrirhul Daniel la sfintire si nu a fost de acord sa o sfinteasca fara catapeteasma. A trebuit sa ma mobilizez cu toti muncitorii pentru a o livra la timp. A costat 10.000 de euro, pentru incadrare in timp am primit un bonus de 1000 de euro. In 20 de ani am lucrat pentru peste 100 de biserici, unele fiind lucrari mai, cu valori de peste 100, 150, 170 de mii de euro, cum au fost cele de la Catedrala din Bacau, bisericile din Vaslui sau Neamt. In fiecare am pus alaturi de munca, pricepere si o parte din sufletul meu.
– Exista deosebiri de stil de la o regiune la alta, spuneati ca ati lucrat in aproape toata tara?
– Sigur. Eu sugerez, clientul alege. Exista stilul brancovenesc, cu multa floraraie, el da foarte bine la public, dar sunt lucrari in stil bizantin, stil agreat de Patriarh. Este apoi stilul stefanian – bizantin, mai geometric. Ne inspiram din putinele piese care s-au mai pastrat prin manastiri. Am desfacut o catapeteasma de la 1800, multe lucrate la Viena, la Istanbul, nu prea aveam atunci meseriasi. Inainte se lucra mult in tei, in tei aurit.
– Ce lucrati acum?
– Am inceput stranele pentru Catedrala din Bacau, aici este o lucrare de durata. Lucrez cu echipele care au catigat licitatiile pentru diferite lucrari, impreuna cu arhitectii, pentru a face legatura intre piatra, lemn, pictura. Intre timp, am in derulare si alte lucrari, cum este cea de la Buzau. Sa fiu sanatos, planuri am, vreau sa ma mai extind cand se vor crea conditiile, vreau sa mai achizitionez niste utilaje performante, de mare precizie, pentru cand nu voi mai avea meseriasi. Eu am credinta ca poporul roman se va trezi, va reveni la matca, la valorile lui traditionale, in care la loc de cinste vor fi munca, cinstea, credinta, chibzuinta, educatia, dragostea de tara, iar mandria nationala sa nu mai fie un pacat ci o virtute.
Gheorghe Baltatescu