„Prizonierii pilulei au fost eliberati de psihologi”

Interviu cu Iustinian Turcu, dr. psiholog clinician, presedintele Colegiului Psihologilor, Filiala Bacau

– Se spune despre psihologi ca sunt “doctorii sufletului”, cum sufletul nu exista (argumentele pro si contra nu au fost epuizate pe aceasta tema), care este obiectul de studiu al psihologiei?
– Intrebarea contine un enunt capcana. Suflet exista. Ai dreptatea ca suntem pe un teren inca al discutiilor, controverselor. Ce este sufletul? Este o functiune a creierului numai, odata cu moartea dispare?. Greu sa te pronunti, sufletul nu este numai al creierului, ci si al trupului. Psihologia ca termen deriva din cuvantul grecesc “psyche”, care se traduce prin “suflet”, iar ca stiinta are obiect de studiu functiile psihice si procesele mentale, afectivitatea, motivatiile, comportamentul, constientul si inconstientul. Psihologia se ocupa de om in totalitatea lui, in functionalitatea lui, in relatia cu mediul, cu semenii, cu mintea celorlalti, cu el insusi. Problema este deschisa si e bine ca ramane asa. Daca totul ar avea teorii si argumente inchise, definitive (pana si celebra ecuatie a lui Einstein este acum atinsa de relativitate), viata ar fi anosta, fara orizont. Ca psiholog eu privesc altfel lucrurile, medicul in alt fel, filosoful are calea lui, religia alta, fizicianul, neurochirugul se ghideaza dupa alte teorii. Psihologia a inglobat si din aceste domenii cate ceva.

Confuzie intre psihologie si psihiatrie

– Dupa unele cercetari, cinci din zece romani nu fac diferenta intre psihologie si psihiatrie. Daca ii recomanzi unei persoane sa apeleze la serviciile unui psiholog iti spune ca nu-i nebun si nu are nevoie de o asemenea consultatie. De unde porneste aceasta confuzie?
– Confuzia nu o fac numai oamenii obisnuiti, am fost uimit in cariera mea sa observ ca si persoane de la care nu te astepti o fac. Psihologia s-a dezvoltat ca disciplina practica alaturi de medicina, astfel ca ea datoreaza mult medicinii, insa psihologul se ocupa mai mult cu normalul uman, decat cu patologicul, de fapt psihiatria se ocupa de tratarea psihicului uman prin metoda medicala, prin medicamente, iar psihologul prin cuvinte, prin tehnici de consiliere si psihoterapie. Sa luam un exemplu: atunci cand te confrunti cu o stare de disconfort, cu situatii pentru care emotionalul nu este pregatit, poti sa le rezolvi fara a apela la medicamente. Psihologul este cel care te poate ajuta. Doar in conditiile in care disconfortul depaseste o anumita intensitate si corpul este intr-o suferinta mult mai mare, care antreneaza dezechilibre la nivel biochimic, este necesara interventia psihiatrului.
– Noi suntem prizonierii pilulei, ai medicamentului. Daca te duci la medic si nu-ti recomanda macar o pastila, imediat il amendezi de superficialitate. Psihologul ce-mi ofera?
– Te invarti mereu si mereu in jurul aceleasi intrebari, iar raspunsul meu este clar: psihologul iti ofera solutii, consiliere, iar in etapa a doua poate oferi, de cei care sunt calificati, terapie, psihoterapie. O sedinta, doua sau mai multe pot sa te scoata fara medicamente din disconfortul acumulat. In momentul cand o persoana intra in posesia unor informatii utile se descurca, face evaluari, gaseste solutii, ia decizii, iar daca volumul acestora creste in intensitate, psihologul terapeut initiaza un proces in urma caruia pacientul isi dezvolta capacitati de “a face fata” problemelor cu care confrunta.

Exemplul “stranierilor”

– Medicul de familie, de regula, nu te trimite la un psiholog, eu cel putin nu cunosc cazuri, el iti recomanda consult la psihiatru daca observa ca ai stari de depresie, anxioase. De ce?
– Tine de mentalitate, de gradul de informare. Exista apoi interesul de breasla, un generalist te trimite la un medic pe care il considera superior lui, psihiatrul. Nu toti medicii au pregatirea necesara pentru a face diferenta intre cele doua discipline. Umfla saloanele cu oameni care, normal, ar trebui consultati de un psiholog, s-ar reduce cheltuielile, s-ar descongestiona spitalele, s-ar reduce stresul celui in cauza, creat, normal, de vecinatatea unor bolnavi psihic. Se procedeaza la o biologizare in abordarea sanatatii individului. Orice suferinta somatica am avea, angreneaza dupa ea si o dereglare de ordin psihic si atunci de ce sa mergem la razboi impotriva tantarilor cu tunul, cand este suficienta o plasa. Toti «stranierii" nostri, care traiesc intr-un stres continuu, cu grija fata de familie, fata de copii, dar mai ales cu gandul la un loc de munca, cand vin acasa sunt cu moralul la pamant, nici macar revederea cu cei de acasa nu-i scoate din acea stare. Pe cine cauta? Se duc la psihiatri ? Nu, ei cauta un psiholog, deoarece stiu ca acolo in tara unde si-au gasit temporar un refugiu, toata lumea, cand are probleme emotionale, se duce intai la psiholog pentru consiliere si psihoterapie.
– Eu am experiente nu tocmai pozitive din intanlirile cu psihologul. Fie ca te trimite angajatorul sau ti se cere un examen pentru diferite ocupatii, constati ca este o formalitate. Chiar unii psihologi contribuie la o bagatelizare a profesiei.
– Nu pot sa te contrazic. Unele aspecte vin din trecut, altele vin din superficialitatea unora, neprofesionalismul altora. Sunt inca multe de facut si in exercitarea profesiei noastre. Cei care apeleaza la serviciile psihologului trebuie sa stie clar pentru ce se duce, ce servicii solicita, apoi trebuie sa verifice competenta celui la care apeleaza. Nu toti psihologii au competente extinse, unii fac doar consiliere, altii se pricep la psihologia sociala, educativa, de grup, putini sunt psihologi clinicieni, care au competente in psihoterapie. Acest lucru trebuie dovedit cu diplomele si atestatele obtinute. Aici si noi, Colegiul psihologilor, mai avem mult de lucru. Vom incerca sa instituim afisajul pe usa cabinetelor a specializarii fiecarui psiholog, asa cum se intampla in breasla medicilor.

Psihologul face un act medical

– In Occident, dupa informatiile mele, psihologul este ca medicul de familie, apelezi la el ori de cate ori ai nevoie, iti cunoaste antecedentele, s-a stabilit o relatie biunivoca. La noi nu exista o asemenea practica.
– Nu exista inca din mai multe motive. Doua le-am enuntat mai inainte, apoi exista credinta ca doar ceea ce face un medic este un act de sanatate, recunoscut si platit de Casa de Sanatate. Psihologii nu au contracte cu Casa de Asigurare, serviciile lor nu sunt decontate, compensate. Este o anomalie, o mare pierdere pentru oameni, dar si pentru bugetul statului. In alte tari, psihologia este la mare cinste si cautare, activitatea ei fiind considerata ca act de sanatate. Noi intervenim, putem interveni inainte de declansarea propiu-zisa a bolii, facem, daca vreti, preventie. Este normal ca un cetatean sa se duca direct la medic, deoarece stie ca il costa mai putin. Este relativa si aceasta apreciere. Confuzia este generala si vrem sa o risipim. De ceva timp a inceput sa functionezea mai bine si la noi sistemul, prin reglare administrativa dar si prin autoreglare.
– Ce presupune, care sunt instrumentele si finalitatea unui examen psihologic?
– Depinde de la caz la caz, depinde ce fel de examen este solicitat. De regula se foloseste chestionarul, testul, interviul, evaluarea, consilierea. In functie de rezultate, se poate stabili o terapie. Mai este un aspect care intervine sau nu in aceasta relatie: empatia. Daca ea nu exista, munca, efortul, banii nu valoreaza nimic. Sinceritatea, increderea, congruenta sunt esentiale in relatia client-psiholog, aceasta relatie interumana are la baza un set intreg de acceptari si asteptari, de renuntari si de o parte si de alta, daca nu exista acomodarea permanenta intre tine si celalalt, nu exista schimbare. De multe ori, simpla intanlire intre psiholog si client, in care se stabileste o relatie terapeutica, schimbarea a avut deja loc. Noi nu folosim termenul de pacient, deoarece am stabilit ca ne ocupam de omul sanatos clinic. Nu aceeasi relatie este intre psihiatru si pacient. Medicul stabileste conduita terapeutica medicamentoasa fara sa ceara, de multe ori, parerea pacientului, mai ales la inceputul consultatiei. Este absolut obligatoriu ca un pacient de la psihiatrie sa beneficieze si de serviciile unui psiholog, insa acest lucru la noi este la inceput, In afara de sectorul psihiatric mai sunt psihologi angajati doar in sectiile unde sunt bolnavi in faze terminale. Stiti cum facem noi? Ascundem gunoiul sub pres si mai avem pretentia sa fie curat in casa. Psihologul, ca si medicul de familie, ca preotul, dupa cum spuneai, ar trebui sa insoteasca omul de-a lungul vietii.

Consiliere si psihoterapie

– Cum stim ca ar trebui sa ne ducem la un psiholog? Cum descoperim problema, cine ne poate ajuta?
– Omul are un sistem foarte bun de automonitorizare, de ceea ce se intampla cu el. Suntem mai educati, mai informati, avem la dispozitie multe instrumente de informare, carti, televizor, internet. Dar, cel mai important, avem un medic de familie. Alegerea este un act liber, cum este si cel medical – vreau sa fiu tratat sau nu vreau. Apelul la un psiholog este tot un act de sanatate, in multe, multe cazuri psihologul te poate ajuta sa-ti reglezi anumite disfunctionalitati, fara interventii incisive cu medicamente. Consilierea tine de emotional, de eficientizarea muncii, de atitudine, sa fii mai bun, mai fericit, ceea ce tine de normal. Psihoterapia se apropie de patologie, terapia psihicului, terapia inlaturarii consecintelor stresului, a depresiei, a fricii, poate invata oamenii sa-si dezvolte si alte modalitati «de a face fata». Sa luam ca exemplu scoala unde elevii sunt bombardati cu informatii, insa nimeni nu-i ajuta sa-si dezvolte si sa-si descopere abilitatile, sa le valorifice pentru el si pentru altii. Psihologul o poate face. In scoli nu sunt nici medici suficienti, ce sa mai vorbim de psihologi si este mare nevoie in perioada de crestere, de trecere de la copil la adolescent, la tanar. Sunt cazuri dramatice, situatii uneori fara iesire, daca un copil nu gaseste sprijin in familie, la scoala. Ce face copilul, tanarul? Se opreste acolo unde este ascultat, apreciat: in strada, unde tentantiile sunt mari si este greu sa rezisti. Atunci cand se formeaza, se structureaza personalitatea, se intareste psihicul, adolescentul preia valorile strazii, care sunt alterate.
– Ai spus ca psihologul, cabinetele de specialitate nu au contracte cu Casa, consilierea psihologica, psihoterapia nu sunt considerate acte medicale. In aceste conditii, clientul trebuie sa achite serviciile. Cat costa o vizita la psiholog?
– Nu vorbim in acesti termeni. Exista servicii de consiliere si evaluare psihologica asigurate de stat, cum ar fi cele din spitale, politie, armata, penitenciare, scoli speciale etc. si sunt si servicii de consiliere si terapie de natura privata, unde sunt tarife afisate, cunoscute, dar si posibilitati de negociere. Ceea ce este important rezida din faptul ca clientul trebuie sa se asigure ca psihologul are competenta necesara prin existenta unor diplome si ca este inscris in Registrul Psihologilor.

Este exclusa manipularea

– Din experienta ta de peste 35 de ani, care sunt cauzele, motivele care il indreapta pe bacauan sa apeleze la un psiholog?
– In primul rand vreau sa spun ca in ultimii 15 ani se constata ca tot mai multa lume renunta sa mai ia medicamente. Sunt oameni care isi cunosc afectiunile, corpul, si au inceput sa elimine treptat, treptat vizita la medic, preferand psihologul, homeopatul, medicina naturista etc. Un aspect pozitiv este si faptul ca sunt medici de familie sau medici specialisti care isi trimit pacientii la psiholog, este adevarat ca sunt putini, dar suntem pe directia buna. Cand vom reusi sa privim doar interesul clientului, pacientului, bolnavului, atunci sigur vom fi mult mai sanatosi, cu niste costuri mult mai mici. Sa revenim la intrebarea ta. Problemele sunt net diferite fata de anii trecuti, cu o mare raspandire sunt stresul, depresia, tentativele suicidale, starile de anxietate, dependenta fata de jocurilor pe calculator, de televizor, consumul de etnobotanice si tot mai dese sunt relatiile conflictuale din familie. In cele mai multe situatii nu este vorba de boala ci de disfuntionalitati de relatii, nu psihice, mai degraba sociale. De aceea revin si spun, este important ca atunci cand apelezi la un psiholog sa o faci in cunostinta de cauza. Ajutorul medicului de familie, a celui scolar este esential
– Psihologul se joaca cu mintea umana, poate manipula. Sunt povesti sau exista ceva adevar in aceste afirmatii?
– Nu, categoric nu. Nu este deontologic, nu avem pregatire. Sunt alte discipline care s-ar putea ocupa cu asemenea bazagonii, nu vreau eu sa le nominalizez. Exista multa literatura in domeniu, multa fabulatie, insa lipsesc dovezile stiintifice care sa ateste ca cineva a fost manipulat sa faca ceva peste vointa lui. Daca vorbim de «manipulare», este corect sa spunem ca il «manipulam» sa depaseasca disconfortul, starile de depresie, de anxietate, sa reintre in circuitul unei vieti normale. Poate ca unii ar trebui manipulati, influentati sa nu mai fure, sa se apuce de munca, insa este si aceasta doar o remarca ironica, singura pe care mi-am permis-o in discutia noastra.

Se lucreaza cu multe necunoscute

– Exista malpraxis in psihologie?
– Nu in sensul de care vorbim in medicina. Pot exista esecuri, am vorbit despre ele. Noi apelam la consimtamantul informat, clientul trebuie sa stie tot despre proceduri, metode, consecinte, rezultate, limite. Esecul intervine atunci cand tu ai incercat, ai facut tot ceea ce depinde de tine, ai crezut ca poti face, ai folosit toate metodele de care dispui, toate cunostintele si toata experienta ta, insa nu a mers. Fii onest si spune clientului tau ca aici se incheie colaborarea si poate apela la un alt specialist. Profesia, meseria, disciplina de psiholog trebuie sa-si intre in drepturi, ea are obligatia sa se faca cunoscuta, sa se promoveze prin ea insasi, prin rezultate mai bine zis, are de asemenea datoria sa elimine impostura din preajma ei, astfel se protejeaza pe ea, ca stiinta, dar este protejata si populatia. Nu intru in detalii, insa sistemul si-a luat masuri de autoaparare, de promovare a competentei.
– Psihologul poate modifica caractere, trasaturi din caracter?
– Daca prin caractere intelegem temperament, nu, doar atitudini, comportamente, conduite. Noi nu putem modifica ceea ce este inascut, putem influenta si directiona doar ceea ce poate fi modificat, insa nici aici nu reusim intotdeauna. Ceea ce face un psiholog este sa optimizeze functionalitatea psihicului uman, sa faca posibila schimbarea atunci cand ea duce la o mai buna adaptare si nu in ultima instanta sa faca posibila performanta si fericirea ca stare si ca adjectiv al sanatatii. Vedeti, acum mii de elevi nu au promovat examenul de Bacalaureat, un esec poate antrena instalarea unei stari emotionale aparte, concretizata prin tendinte depresive, anxioase, nelinisti. Copiii, parintii pot apela la serviciile unui psiholog pentru a le inlatura, pe de o parte, iar pe de alta parte pentru a-si mobiliza resursele in vederea depasirii acestui moment. Nu este productiv nici atunci cand se face abuz de plenipotenta psihologului, psihologia nu este un panaceu universal. Mintea umana, corpul uman au in continuare extrem de multe necunoscute, pe care incercam, fiecare disciplina cu metodele si instrumentele ei, sa le descifram impreuna.
Gheorghe Baltatescu