Interviu cu Felicia Pop – expert contabil, Moinesti
– Fara contabil, fara contabilitate nimic nu se invarte in lumea noastra, chiar daca are la baza doua operatiuni simple: adunarea si scaderea. Diferenta dintre cele doua operatii reprezinta rezultatul muncii unei comunitati, fie familie sau entitate economica, bancara sau financiara. S-a ajuns pana acolo incat se spune ca lumea este condusa de bancheri si contabili. In societatea moderna a aparut si expertul contabil. De ce este nevoie de el, in conditiile in care contabilul are expertiza si drept de semnatura?
– Ne flatati, insa noi nu producem plus valoare, noi doar inregistram si controlam. In Romania, expertul contabil a aparut in 1921, are ceva vechime. Inainte de Revolutie, profesiunea nu a mai fost nominalizata, insa erau diferite profesii si institutii care faceau ceea ce facem noi acum. Dupa 1990, s-a reconstituit corpul expertilor contabili, cu traditia ce o avea, cu atributiile consfintite prin lege. Au fost organizate cursuri, cu stagii de cate trei ani, ceea ce a condus, in judetul Bacau, la un numar de 900 de experti contabili si contabili autorizati. Sunt acum, in sistem, contabilii, care se ocupa doar cu tinerea contabilitatii, ei au doar studii medii, iar cei cu studii superioare au calitatea de expert contabil. Legea contabilitatii specifica acest lucru, ca este nevoie de un profesionist, de un expert contabil, care vizeaza toate situatiile-financiar contabile. Noi functionam ca persoane fizice, tabloul nostru contine patru sectiuni: salariati, liber-profesionisti, societati de evidenta contabila si membri inactivi. Unul dintre punctele forte ale experului contabil este expertiza contabila judiciara, care, obligatoriu, este efectuata de un expert contabil, persoana fizica, nu de o societate. Sunt negocieri cu Ministerul Justitiei pentru ca aceste expertize sa poata fi facute si de societati de profil. Este un pic mai complicat, insa avem destula vizibilitate, astfel ca cei interesati stiu unde si cui sa se adreseze. Exista un tabel cu toti expertii contabili la fiecare instanta, inclusiv la Politia economica.
Am terminat studii economice la “Stefan Lupascu” din Iasi, Facultatea de Stiinte si Litere, am urmat un master in Drept si Administratie Publica Europeana la Universitatea “Danubius” din Galati. Sunt absolventa a cursurilor de expert contabil si am dobandit calitatea de expert contabil in 2003, dupa aceea am urmat cursuri de perfectionare de audit intern, de resurse umane. Mi-a placut sa ma implic in mai multe domenii, sunt receptiva la tot ce apare nou. In 2010 am fost aleasa si vicepresedinte al CECAR Bacau.
Diversificarea activitatii te salveaza pe timp de criza
– Se spune ca un contabil bun, un economist, un expert sunt garantii succesului unei societati comerciale. Este adevarat, sau cat este de adevarat?
– Un contabil bun stie sa interpreteze tot mai stufoasa legislatie, sa atentioneze, sa consilieze managarii sa nu faca gafe, sa evite incalcarea legilor, sa evite, daca este posibil, falimentul. Este o meserie foarte importanta pentru agentii economici, pentru mediul economic. Daca vorbim plastic, managerul este capul afacerii, economistul este gatul. Practic, unul fara celalalat nu se poate, trebuie sa existe comunicare, cu atat mai mult in aceasta perioada cand legislatia suporta modificari de la o zi la alta. Sa vedeti cum este la sfarsitul lunii, trimestrului, cand manageri, economisti, experti contabili se aseaza la masa pentru a face ceea ce spuneati si dumenavoastra, sa adune si sa scada, sa imparta, ca sa aduc in discutie la modul simplist munca noastra. Sunt contracte incheiate intre experti si societati comerciale, intre societati de consultanta si respectivele entitati economice, daca clauzele nu sunt respectate de ambele parti, se poate ajunge la “divort”. Aici am cinci salariati, facem si consultanta, nu numai management contabil sau al resurselor umane.
– Foarte multe societati comerciale din Moinesti si-au inchis portile, altele si-au restrans activitatea. Pe cine mai “expertizati”?
– Ne dezvoltam in functie de miscarea pietei, daca acum cativa ani avem in portofoliu peste 100 de agenti economici, Ordonanta 34 (cea care a introdus impozitul minim) a inchis mai bine de jumatate dintre egentii economici, si ma refer doar la cei din portofoliul nostru. Erau societati care activau pentru a asigura venitul pentru o persoana-doua, care desfasurau activitati doar pentru o familie, insa au fost nevoite sa-si inchida portile. A fost si pentru noi o perioada destul de grea, insa ne-am reabilitat incet-incet, am redus costurile, cum a incercat si Guvernul, si am rezistat. Diversificarea activitatii ne-a salvat, in conditiile in care ne-am mentinut salariile, numarul de salariati. In municipiul Moinesti eram si suntem o societate cu nume si renume, aveam o putere financiara, aveam venituri insemnate, profit, acum doar ne mentinem. Prin consultanta am castigat din nefericirea unor agenti economici, insa era un rau necesar. Inchiderea firmelor, cesiunile, conservarea unor activitati ne-a oferit terenul pentru a ne pune in valoare capacitatea noastra. Asa-i viata! Nu ne ocupam de lichidare, de insolventa, ci doar de consultanta, de elaborarea unor planuri de redresare.
Moinestiul are potential de dezvoltare
– Sunteti moinesteanca, nascuta aici, traitoare in acest spatiu. Moinestiul a cazut economic vorbind, petrolul a iesit din circuit, doar putine societati mai au activitate, in rest comert, administratie, sanatate, educatie. Aveti informatii, aveti experienta, ce credeti ca ar trebui facut la nivelul orasului pentru a iesi din conul de umbra?
– Eu m-am implicat foarte mult in viata sociala, economica a municipiului, din totdeauna am fost asa. Ce sa va spun? Sunt deja semne de rederesare, ar trebui valorificate cu mai multa stiinta terenurile din zona, pentru asociatii agricole, pentru cresterea animalelor, de implementarea unor programe cu fonduri europene. Avem paduri, avem pasuni, exista potential. Am vazut ca s-a investit intr-o fabrica de lapte, intr-o crescatorie de vitei, la iesirea din Moinesti. Productia lipseste, sectorul care acapareaza forta de munca, aduce venituri la buget. Comertul vad ca merge. Cine produce? Suntem un oras la bugetarilor, al pensionarilor, avem nevoie de servicii, au disparut micile ateliere, micii mestesugari. Toti trebuie sa ne gandim, sa vedem ce facem pentru a valorifica munca vie, ceea ce aduce stabilitate, profit, un alt nivel de viata.
– In afara de contabilitate ce ati mai facut?
– Un an am fost suplinitor in invatamant, imi plac copiii, drept dovada ca ma implic in viata scolii unde invata copilul meu, sunt presedintele comitetului de parinti la Scoala “George Enescu”. Fiul meu are 14 ani, este in clasa a VIII-a, imi da mari satisfactii, este si un mic artist, cocheteaza cu desenul, a deschis o expozitie in scoala, este un mic talent, insa nu cred ca va merge in aceasta directie, vrea sa urmeze matematica-informatica la Colegiul “Gheorghe Vranceanu” din Bacau. Noi, ca parinti, speram ca peste patru-cinci ani, cand el va termina liceul, societatea sa se mai aseze, astfel sa aiba posibilitatea sa-si construiasca viitorul dupa dorintele si capacitatile lui.
– Ce face un presedinte al unui comitet de parinti?
– Avem sedinte lunare, discutam cu parintii planurile de invatamant ale fiecarei clase, discutam la nivelul conducerii scolii despre anumite proiecte la care si parintii isi pot aduce contributia. Sa stiti ca nu este simplu, daca chiar vrei sa faci ceva. Si eu vreau. Am infiintat o asociatie prin intermediul careia vom avea posibilitatea sa ajutam mai mult scoala. Sunt vicepresedinta si la acea asociatie. Si nu ne-am oprit aici, avem o alta asociatie “Micii temerari”, la care sunt fondator, prin care sprijinim micile talente, ajutam copiii cu probleme sociale, care provin din familii defavorizate, sponsorizam anumite concursuri, cu fonduri venite prin acea facilitate de 2 la suta, prin care societati si persoane fizice pot dona acea parte din salariu catre asociatii si fundatii. Noi suntem multumiti de sumele care ne-au parvenit. Am cumparat o statie de emisie pentru scoala, am amenajat o sala de calculatoare cu internet, astfel ca si scoala “George Enescu” din Moinesti sa fie la anumite standarde europene. Nu am dorit sa luam bani de la familii, am incercat sa ne descurcam cu ce avem prin acea asociatie. Ne-a sprijinit si Primaria, prin alocarea de fonduri in vederea reconstructiei salii de sport a scolii. Avem idei, avem vointa, sunt inca proiecte in derulare, mai sunt multe de facut. Ne trebuie timp si bani, avem nevoie de oameni care sunt dispusi sa ne sprijine, apoi dorim sa folosim mai mult voluntariatul, insa la noi aceasta activitate nu prea are radacini. Daca il soliciti sa te ajute, prima intrebare este ce castiga, cat castiga. Vine, sa zicem, o data, dupa aceea te lasa balta. Si mai exista o problema: avem asa in noi o treaba cu capra vecinului, de ce, pentru ce, ce urmareste o anumita persoana atunci cand se implica intr-o activitate de voluntariat.
Dragoste la prima vedere
– Ati trait si traiti o frumoasa poveste de dragoste. Cine a facut primul pas?
– Este inginer automatist, sef sector la societatea COMPET, care are sediul in Ploiesti, cu un punct de lucru in Moinesti. Este originar din Cluj, ne-am cunoscut la liceu, el era, in 1981, cu repartitie guvernamentala profesor la Liceul nr. 2 din Moinesti, preda materii tehnice. Eram in clasa a XI-a cand a venit, ne-am vazut, ne mai intanleam prin scoala. Dupa ce am terminat liceul, s-a infiripat o prietenie, iar dupa doi ani ne-am casatorit. Gandul nostru a fost sa plecam la Cluj, apoi am renuntat, chiar daca el era foarte-foarte atras de locurile lui natale. Era prin 1993, insa destinul a zis sa ramanem aici, in Moinesti. De 23 de ani am intemeiat o familie, suntem fericiti, insa am regretul ca i-am mai sacrificat, deoarece meseria mea imi mananca foarte mult timp. Eu am fost o fire mai independenta inca din copilarie, mi-am dorit foarte mult sa fiu si independenta finanaciar, sa muncesc, sa fiu mandra de realizarile mele, nu numai ale altora, chiar daca este vorba de sotul meu. Fiecare are si a avut posibilitatea sa-si croiasca cariera, drumul in viata. Am reusit sa cream un echilibru, astfel ca fiecare, inclusiv copilul, sa-si indeplineasca visele, menirea in societate. Si nu spun vorbe mari. Sunt foarte multumita, il apreciez pe sotul meu ca a preluat o parte din sarcinile mele din casa, ne-am impartit atributiile, ele are un program mai lejer, ii acorda mai mult timp copilului, ii place sa lucreze in gradina, la parintii mei.
– Ce ofera orasul unei tinere familii, copiilor?
– Copilul meu merge sambata la Clubul Elevilor, frecventeaza clubul de baschet de trei ori pe saptamana, este un club privat, alti copii merg la sectiile de fotbal, tenis de masa si handbal ale CSM Moinesti. Zilele trecute, fiul meu a avut o lansare de carte la biblioteca municipala, el fiind autorul ilustratiilor la un volum de poezii. In perspectiva, stadionul nostru va fi refacut, amenajat la standarde mult imbunatatite. In Consiliul Local s-a aprobat si reabilitarea Clubului LIRA, un centru unde cred vor fi si alte posibilitati de petrecere a timpului atat pentru copii cat si pentru adulti.
– Dar de unde stiti toate acestea?
– Din adunarile de la Primarie, la care eu particip, merg des la sedintele Consiliului Local. Sunt invitata sau pur si simplu ma duc cand stiu ca se discuta ceva ce priveste viata orasului. Ma intereseaza viata comunitatii. Vreau sa stiu ce se intampla in municipiu, atunci cand discut cu clientii mei nu ne limitam doar la chestiuni tehnice, discutam si viata sociala, probleme, oportunitati, pe toti trebuie sa ne intereseze viata comunitatii in care traim. Daca suntem informati, daca stim ce planuri, ce proiecte sunt in dezbatere publica, putem sa ne implicam si noi, cetatenii. Fiecare cu ce putem, cum putem. Ma intrebati de timp liber. Ne plac drumetiile, la sfarsit de saptamana plecam in tara, in diferite locuri unde sa ne simtim bine. Ne place in Nordul Moldovei, pe Valea Prahovei, acum plecam intr-un pelerinaj in Izrael. Ne oferim mici bucurii, astfel sa fim cat mai mult timp impreuna. Ele trebuie cautate, sa te bucuri de fiecare clipa de parca ar fi ultima. Sper ca m-ati inteles bine ce vreau sa spun, nu avem opera, teatru in fiecare zi, muzee celebre, insa tot ce avem in oras sunt ale noastre si ne bucuram ca putem fi partasi la viata orasului. Daca stai in casa si meditezi, critici toata ziua nu ai sa obtii mai mult decat dezamagiri. Este foarte usor sa denigrezi, sa dai cu piciorul la averea mica sau mare pe care o avem, o gestionam material sau sufleteste. Privesc cu ingaduinta pe cei care asteapta sa le vina pe tava tot ceea ce gandesc ei ca li s-ar cuveni. Niciodata nu a fost asa, nicio comunitate nu s-a dezvoltat de la sine.
Provincia este tara mea
– Daca tot vorbim de comunitate, ce se intampla cu izvoarele din Parc, cu cladirea din centru care ar fi trebuit sa fie un hotel? Toti candidatii la functia de primar, primarii care au ocupat acest post au promis ca le vor valorifica in beneficiul comunitatii.
– Sunt asemenea proiecte dupa cate stiu. Unele proiecte au fost finalizate, cum este cel de la spital, s-au reabilitat scoli, drumuri, cum este cel de la Moinesti pana la Zemes, urmeaza clubul. Unele stagneaza din lipsa de bani, altele depasesc posibilitatile bugetului orasului. Noi urmarim, suntem interesati, insa am inteles ca se fac eforturi mari. Hotelul? Expertiza tehnica a aratat ca are probleme mari de rezistenta. Nu stiu solutia si nici nu o vad in viitorul apropiat.
– Aveti complexul provincialului?
– Nu. Niciodata nu l-am avut. Fiecare traieste acolo unde se simte bine, important, foarte important, cum v-am spus, este sa te simti util, sa-ti creezi universul propriu in care sa respiri, sa te realizezi. Nu toti putem trai in Bucuresti. Nu? Ce este provincia? Este o bucata din tara ta pe care ti-o apropii, o iubesti si te identifici cu ea. Este locul visurilor tale, al implinirilor, bucuriilor de zi cu zi. Ma duc des la Cluj. Oamenii care traiesc acolo se simt bine in orasul lor, il respecta, sunt mandri, uneori prea mandri de ceea ce au facut in sute de ani. Nu se simt provinciali. Noi de ce am avea complexe? Sigur ca pastram proportiile.
Intai oferi si apoi ceri
– Imi spuneati ca mai aveti si alte proiecte in portofoliu, unele au prins contur, altele sunt in derulare sau in gand. Despre ce este vorba?
– Vreau sa promovez mai bine folclorul, folclorul zonal. Am organizat, de 1 Decembrie, un spectacol, in colaborare cu Ansamblul “Ca la noi” din Bacau, in Cipru, pentru comunitatea de romani de acolo. I-am avut ca invitati pe cunoscutii solisti Vasilica Tataru-Nastase si Cristi Nastase. Eu i-am contactat, si prin asociatia pe care o avem, impreuna cu Camelia Rosu, si ea expert contabil, cu ajutorul unei prietene din Cipru, parlamentar cipriot, am organizat acel spectacol. Suntem la inceput, insa vrem sa facem in continuare lucruri frumoase. Tinerii nostri au uitat folclorul, nu-i condamn, poate si noi avem o oarecare vina, ei traiesc pe alte ritmuri, insa sunt convinsa ca vor fi receptivi si la initiativa noastra. Avem copii talentati in scoli, la Clubul Elevilor, avem parinti care ne sprijina. Ma implic permanent in activitatea Societatii Culturale Tristan Tzara, sunt sponsor material si de suflet al acestei societatI, profesorul Robciuc face o treaba foarte importanta pentru oras, pentru memoria poetului nascut in Moinesti. Daca toata lumea ar contribui cu putin din putinul lui, sunt sigura ca am face multe lucruri frumoase pentru oras, pentru moinesteni. Singur nu poti, oricat ai vrea, oricata bunavointa ai avea. Nu poti astepta totul de la stat, el face drumuri, scoli etc. Marele nostru defect, cel putin la ora asta este ca ne-am invatat numai sa cerem. Eu merg pe principiul ca intai trebuie sa oferi si apoi sa ceri. Va amintiti ce le-a spus americanilor presedintele Kennedy la instalare sau prim-ministrul Churchill englezilor in timpul razboiului? Ar trebui sa meditam mai mult la aceste indemnuri. Asa au prosperat marile natiuni. Am incredere in copiii nostri, am incredere ca multi se vor intoarce din strainatate cu alte mentalitati si vor incerca sa planteze mladite ale altui spirit, nu neaparat strain de traditiile noastre, insa mult imbogatit cand este vorba de comunitatea ta, de implicare, de respect fata de munca. Acum suntem mai putini, putin mai saraci, insa mereu natia noastra a avut puterea de a renaste, de a se ridica la timp. Totul in viata este sa vrei, daca vrei, poti.
Gheorghe Baltatescu
