Interviu cu Cristian Pîrvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia
– Domnule Cristian Pîrvulescu, aveti în fata un Apel catre bacauani si nu numai… În acest si nu numai as îndrazni sa va asez pe dumneavoastra – acum, dupa ce ati semnat Apelul -, pentru ca ati tresarit adineauri când v-am relatat, pe scurt, destinul Casei „Vasile Alecsandri“ din Bacau. Iata ca este posibil ca în România sa nu existe interes pentru cultura.
– Este un mare pacat. Si nu vorbim numai de Casa „Vasile Alecsandri“ din Bacau, ci de cele câteva monumente care au mai ramas înca în picioare si care stau marturie istorica si culturala a existentei unor comunitati si a unui popor, pâna la urma. Ce a ramas din Bacaul istoric? Regimurile au venit, au trecut si si-au lasat amprenta lor. O casa care are peste 200 de ani, o casa în care s-a format un mare poet român, creator de limba, este un monument care are sens. si este pacat ca nu se gasesc în momentul de fata fonduri si nu exista vointa politica pentru ca acest monument sa fie într-adevar redat bacauanilor si românilor. El poate fi integrat într-un circuit turistic; se poate gândi asa, mai ales pentru ca Bacaul este un oras cu o istorie si cu o viata culturala importanta. Se poate gândi o formula astfel încât sa nu fie vorba doar despre o investitie, ci sa fie vorba si de o amortizare a acestei investitii, pentru ca din pacate în momentul acesta se gândeste în termenii acestia. Cât poate sa coste pâna la urma o asemenea investitie si cât de mult ar putea induce viitoarelor generatii de bacauani si celor care trec prin Bacau din punct de vedere spiritual? Ne putem gândi ca nu poti fi bacauan fara sa cunosti istoria Bacaului si nu poti fi român fara sa cunosti istoria României. Istoria României nu înseamna doar pietre, nu înseamna doar date din manualele de istorie; înseamna locuri în care oamenii au trait. Ce poti întelege din Vasile Alecsandri – si pentru tinerele generatii care traiesc doar pe internet e foarte important lucrul acesta – daca nu poti vedea modul în care a crescut, s-a format, daca nu vezi biblioteca, daca nu simti placerea catifelei care îmbraca mobilele? Toate aceste lucruri sunt atât de importante si dau o asemenea imagine, încât ar fi pacat ca ele sa dispara.
– Dumneavoastra chiar ati vazut în Bacau aceasta casa într-o tinerete a ei – daca putem spune asa – si nici atunci nu arata bine. Dar este un gest pe care ar trebui sa îl faca urgent bacauanii.
– O, cred ca este mai mult decât urgent, pentru ca modul în care se prezinta în momentul de fata Casa „Vasile Alecsandri“ o condamna la disparitie. Si asta este o crima.
– Este un monument de interes national si universal, de categoria A, dar este în colaps. În fiecare moment se poate prabusi.
– Am constatat, din nefericire, ca exista o tendinta si în Bucuresti de a distruge monumentele istorice lasându-le sa se deterioreze pâna se prabusesc. Este o crima împotriva umanitatii. Este o crima nu numai împotriva culturii, ci este o crima împotriva umanitatii, care nu poate trai decât prin cultura. Ori arhitectura face parte din cultura, nu poate sa fie scoasa în afara. Identitatea cuiva, ca bacauan, de exemplu, este esentiala. Ma gândesc ca ar fi normal ca cei care locuiesc în Bacau chiar sa cerceteze istoria Bacaului, sa o studieze în scoala. Ce-ar fi istoria Bacaului fara sa vezi cum s-a locuit în Bacau, cum s-a trait în aceasta urbe?
– Sigur ca da. Mai ales ca una înseamna un concept, o idee, o teorie, o varianta teoretica si alta înseamna un obiect în sine, o constructie, o cladire de o asemenea însemnatate. Odata ce s-ar prabusi, ar fi radiata de pe lista monumentelor istorice. Deci suntem într-un punct critic.
– Da, din pacate modul în care multi edili din orasele tarii se comporta cu monumentele istorice este iresponsabil. Plec însa de la premisa ca cei care conduc Bacaul sunt persoane rationale, înteleg urgenta acestei interventii si vor gasi solutii pentru ca aceasta cladire sa fie salvata. Pentru ca un muzeu nu înseamna, asa cum multi cred, un loc în care nu se întâmpla nimic. Muzeul poate deveni într-adevar locul în care muzele se întâlnesc. Este un loc în care oamenii pot deveni oameni.
A consemnat Ioan Danila
Târgu-Neamt, 18 februarie 2011
P.S.: Interviul poate fi ascultat la Radio „Alfa“ duminica, 6 martie 2011, în cadrul emisiunii „Convorbiri culturale“.
