Interviu cu Vasilica si Cristian Nastase, solisti de muzica populara
– Doi artisti cunoscuti in Bacau si in intreaga tara, printre putinii bacauani get-beget care incânta publicul prin prezenta si prin creatiile lor. O familie frumoasa, cu doi copii minunati, asa cum sta bine la români. Prezenta voastra pe scenele tarii, la radio si televiziuni, mai ales in ultimii cinci ani, v-a dus faima, iar bogatia si autenticitatea repertoriilor au fost remarcate de specialistii in domeniu. Sa incepem cu Vasilica Tataru Nastase, o interpreta indragita, declarata cea mai frumoasa interpreta de folclor din România, titlu câstigat de doua ori. Proveniti dintr-o familie cu traditie in muzica populara din zona Moldovei…
– Vasilica Nastase Tataru: Provin dintr-o familie de oameni simpli, oameni cu credinta si frica de Dumnezeu, familie in care traditia si obiceiurile noastre stramosesti au fost si sunt iubite si respectate. Mamei mele, Maria Tataru, interpreta cunoscuta de muzica populara, bunicilor mei le-a placut foarte mult sa cânte, chiar daca au facut-o numai prentru ei sau in cercuri restrânse. Mama cânta si acum, de la ea am invatat sa cânt, am mostenit acest dar divin.
– Se afirma ca sunteti singura interpreta din tara care cânta la fel de bine muzica populara, muzica usoara si romante.
– V.N.: Eu nu cred ca sunt singura. Sunt foarte multi interpreti talentati, sunt foarte multe fete care cânta frumos, dar cred ca va referiti la faptul ca abordez mai multe genuri. Mi-e drag sa cânt, imi plac muzica de petrecere, romantele, muzica usoara, cânt melodii ale Mariei Radu, Mariei Tanase, ale lui Gica Petrescu, din cam toate regiunile tarii. Astazi, pentru a reusi, trebuie sa ai un repertoriu cât mai vast, diversificat. M-a harazit Dumnezeu cu un pic de talent, pentru care nu incetez sa-i multumesc in fiecare zi, in fiecare seara când ma inchin inainte de culcare.
Mi-a harazit Dumnezeu lânga mine un om drag
– Sunt un pasionat al muzicii populare românesti. Mi se pare ca se intâmpla ceva in muzica populara, parca prea multa muzica comerciala, ca sa nu-i spun altfel, sunt promovate, vad, creatii periferice, de prost gust.
– V.N.: Da, am observat si eu, insa nu stiu daca sunt eu cea in masura sa ma pronunt. S-a modificat un pic, multi interpreti, mai ales tineri, dar nu numai, au parasit filonul de aur al mostenirii noastre. Daca tot traim in era modificarilor genetice, a suferit si folclorul o asemenea modificare. Insa mie mi-a harazit Dumnezeu lânga mine un om drag, un om care este specialist in acest domeniu, un instrumentist, orchestrator si dirijor apreciat, este vorba de Cristi Nastase, sotul meu. Fiind dirijor, cred ca este in masura mai mult decât mine sa va raspunda la intrebare. Cred ca s-a abandonat acea linie simpla a melodiilor, se spune ca frumusetea sta in simplitate.
– Cristian Nastase: Ati observat corect. Se promoveaza acum un gen de muzica lacrimogen, care nu are acum nicio legatura cu traditiile noastre. Insa, asta-i viata, pe asta o cântam. Nu mai avem haiduci, Ilene Cosânzene, boieri, avem criza, fii, fiice, tati si mame plecati in alte tari. De aceea se abordeaza aceste teme in cântecele unor interpreti. Mama-i plecata, tata-i plecat si eu stau singur acasa! Uitati doua versuri, pe care o sa le auziti des in melodiile interpretilor de astazi. Cine mai umbla acum cu reportofonul sau casetofonul prin sat dupa cântece, melodii, linii melodice. Ne-au parasit batrânii, pastratorii unor asemenea comori. Sunt rare cazurile, insa ceea ce este important este sa stii sa folosesti cu talent, cu pricepere ceea ce avem deja in circulatie si pastrare.
Eu provin dintr-o familie de lautari
– Cristi, si tu vii dintr-o familie de muzicieni, daca ii aduni pe toti faci de un taraf.
– C.N.: A, nu. Eu provin dintr-o familie de lautari, muzicieni este prea mult. Strabunicul meu era lautar, bunicul meu la fel, tatal meu, Gheorghe Nastase, a fost si este lautar, a cântat multi ani la “Plaiurile Bistritei”. Fratele meu Mihai este lautar, unchiul meu, Anghel Nastase, este profesor de matematica, insa cânta si el impreuna cu noi. Eu sunt lautar, putin mai scolit, dar tot lautar ma consider. Am facut Academia “Gheorghe Dima” si sper ca fiul meu sa fie muzician, insa sa nu uite ca stramosii lui au fost lautari.
– Ai o cariera frumoasa pe scena muzicii populare: instrumentist, orchestrator, dirijor…
– C.N.: Eu am debutat in 1987 la “Plaiurile Bistritei”, la 16 ani, iar in 1990 eram deja dirijorul orchestrei. Fac parte din a doua generatie de lautari ai familiei Nastase care a cântat la “Plaiuri…”. Am iubit foarte mult aceasta orchestra, pacat ca s-a destramat.
– Când a debutat Vasilica Tataru in muzica populara, când a avut primele emotii in fata publicului?
– V.N.: Cânt de mica, insa debutul, marele debut, a fost prin clasa a VI-a, la Sala Palatului, la sarbatorirea a 15 ani de Tezaur Folcloric al Marioarei Murarescu. Am cântat cu “Plaiurile Bistritei”, orchestra care a deschis spectacolul, alaturi de Mioara Velicu si Margareta Clipa. A fost cea mai frumoasa zi din cariera de solista. Apoi primul concurs a fost la Televiziune, un concurs cu impact asupra mea si a publicului. Este vorba de “Mostenitorii” de la TVR. In clasa a III-a am mers la Clubul Elevilor din Bacau, participând la foarte multe festivaluri si concursuri din tara.
Este frumoasa foc si cânta dumnezeieste
– La “Plaiurile Bistritei” incepe si povestea voastra de dragoste, una demna de marile ecrane.
– V.N.: Ei, nu chiar. Mama fiind angajata la “Plaiurile Bistritei”, ma duceam acolo când terminam orele. Cristi m-a vazut, el era dirijor, pentru mine dirijorul era ca un Dumnezeu. M-a intrebat daca stiu sa cânt, am dat ghiozdanul jos si i-am facut o demonstratie, cu joc de scena, cu tot, l-am inpresionat, a vazut ca am talent si am ramas la “Plaiuri…”, un fel de angajat, ca nu-mi permitea vârsta. Eram copilul lor, minunea lor. Se dusese zvonul in oras ca sunt talentata si ce fata frumoasa are Maria Tataru. Mai târziu am urmat Liceul “George Apostu” si apoi am cântat cu Ansamblul “Busuiocul”, dupa ce “Plaiurile Bistritei” s-a desfiintat. M-a ajutat foarte mult sa ma perfectionez, cântam des cu orchestra. Ne-am intâlnit apoi la Liceul “George Apostu”, nu mai era dirijor, era corepetitor, deci actualul sot mi-a fost si profesor. Imi tot dadea târcoale. Imi spunea lumea ca este mai in vârsta ca mine, insa eu mi-am ascultat inima, pe el l-am iubit si il iubesc.
– C.N.: Crescuse, iar de la 17 ani nu mai era copila pe care o cunoscusem la inceput. Ne simteam atrasi unul de altul. Pe 17 iunie 2003 am sarutat-o prima data si pe 17 octombrie ne-am casatorit. Era frumoasa foc, cânta si cânta dumnezeieste, ne-am placut de la inceput si Domnul stie cum si de ce ne-am luat. Lui ii multumesc neincetat. Cântam impreuna, ne sprijinim permanent, avem, iata, doi copii minunati, pe Alin Cristian si pe Smaranda Ioana. In 2005, a câstigat titlul de Miss la concursul “Eu miss mândra-n sat”, organizat de Antena 1, iar in 2009, la aceeasi emisiune, a luat titlul de Miss Romândria. Ce isi pot dori doi oameni mai mult decât atât. Anul acesta facem sapte ani de când ne iubim si am intemeiat cea mai fericita familie. Este povestea noastra fara sfârsit.
Talent, munca, bani si noroc
– Ce-i trebuie unui tânar pentru reusi in acest domeniu, fie el instrumentist sau solist vocal?
– C.N.: Talent, talent cu carul si bani…
– V.N.: Iti trebuie si un dram de noroc, uneori ai nevoie de mult noroc. Poti sa fii talentat, poti sa ai si bani, poti sa fii si frumos si sa nu ai posibilitatea de a te remarca. Providenta, omul salvator, momentul de inspiratie, norocul cum ii spunem joaca un rol important in viata unui artist. Suntem români!
– Vorbim de albume, de inregistrari la radio sau televiziune. Vasilica si Crisitan Nastase unde se situeaza la aceasta ora?
– V.N.: Aici este o problema foarte delicata. Este nevoie de foarte multa munca, bani, sponsori, promovare. Noi suntem norocosi, iubiti, cunoscuti. Primul CD l-am editat in 2004, semnat Vasilica Tataru Nastase, cu titlul “Am dragut, mama, nu stii?”, iar peste trei ani, in 2007, am scos unul impreuna, eu vocal si Cristi la vioara, intitulat “Bun gasit, cu drag va spun…”, un album de succes. Avem un material la o casa de productiei si urmeaza sa fie editat un CD cu datini si obiceiuri de iarna, din care am scos doar 500 de CD-uri “Hai, deschideti portile!”, in care cânta si Alin, fiul nostru. El va fi lansat pe piata in curând. In prezent, nadajduim ca de Paste sa scoatem un nou album cu cântece de petrecere, cu melodii de odinioara, dar si café concert, interpretate la vioara de Cristi. Pe acest CD poate fi ascultata si melodia “La Bacau”, foarte indragita de bacauani si nu numai.
– C.N.: Nu este nicio graba, dorim sa facem muzica de calitate. Cântecele trebuie cântate, cunoscute, solicitate, apreciate, pot sa scoti 10 CD-uri, dar daca stau in raft, nu-i niciun câstig. Ca si cartile. Nu-i usor. Concurenta este foarte mare in ultimul timp. Vasilica a depasit de mult aceasta faza. In sase-sapte ani a ajuns la un nivel destul de mare, plus ca a si nascut de doua ori in aceasta perioada. Sa nu uitam ca nu venim din Bucovina, noi suntem din Bacau. Acolo este un fenomen, este greu de explicat. Când se naste un copil, spune un oac si apoi se apuca de cântat.
– V.N.: Va mai spuneam, in aceasta industrie, ca este o industrie, se investesc foarte multi bani. Lumea isi inchipuie ca la noi curg banii pe teava. Nu, trebuie munca, munca si talent.
La 10 ani am cântat la Olimpiada de la Atlanta
– Tu vii dupa Ion Dragoi. Ce mai cânti?
– C.N.: Eu nu vin dupa Ion Dragoi, eu vin dupa Nastase. Eu cânt folclor de Bacau. Ca instrumentist eu creez, muncesc mult, imi caut linia proprie. Cea mai mare satisfactie a mea, a noastra, a fost un concert la Sala Radio, pe 19 decembrie 2010, cu Alin, fiul nostru. A avut un succes extraordinar. A fost dat si pe post la o emisiune de datini si colinde. Sala a fost in picioare. Acestea sunt bucuriile noastre, copiii, imprimarile, spectacolele, dragostea noastra.
– V.N.: Daca tot suntem la acest capitol, cred ca ar trebui sa vorbim si de un concert foarte important, un concert aniversar, organizat pentru Cristi Nastase, cu ocazia implinirii vârstei de 40 de ani si 20 de ani de activitate, violonist si dirijor, de la Sala Radio, in februarie 2009. A fost un concert la care am fost sprijiniti de Trustul Media DESTEPTAREA, pentru care ramânem recunoscatori. Tot Desteptarea ne-a sprijinit in promovarea unui CD, care a avut mare succes. Ne bucuram de orice gest de bunavointa, de apreciere, noi am avut o presa favorabila, ceea ce ne-a ajutat foarte mult in cariera, in viata.
– Care sunt proiectele voastre de viitor?
– V.N.: Ce-si poate dori un solist de muzica populara? Normal, sa cânte, sa imprime. Ne ocupam amândoi de pregatirea lui Alin, acum cocheteaza cu vioara, vrem sa urmeze si pianul. Creste si Smaranda, nu stim ce va fi pe termen lung. Am cântat in America, in toata Europa si Asia. La 10 ani am fost invitata de Ministerul Tineretului la Olimpiada de la Atlanta, am cântat acolo, pentru comunitatile de români. Ultimul turneu a fost in Cipru, in decembrie 2010, impreuna cu Ansamblul de dansuri „Ca la noi”. Este un ansamblu foarte bun, format din baieti si fete foarte talentati.
Omul orchestra
– Cristi, tu esti “omul orchestra”, cânti la mai multe instrumente. Tu cânti, tu orchestrezi, tu dirijezi.
– C.V.: Eu sunt violonist, insa cochetez si cu acordeonul, cu pianul…
– V.N.: Si pian, si acordeon, tambal, contrabas, numai clarinetul si trompeta nu asculta de el. La al doilea album, 90 la suta este realizat de Cristi, a tras pe rând vioara, viola, acordeonul, doar tambalul si trompeta le-a luat de la Suceava, in rest toate celelalte instrumente dintr-o orchestra le-a facut Cristi, le-a suprapus si când a dat „play” a iesit melodia. Insa eu vreau sa va spun ca foarte important pentru noi a fost perioada când am cântat la “Busuiocul”, fiecare dintre noi a contribuit cu ceva la afirmarea si profesionalizarea lui. Regretam ca nu mai suntem acolo.
– C.N.: La “Busuiocul” am lucrat foarte bine aproape cinci ani, insa am devenit incompatibili. Dragoste cu forta nu se poate. Am lasat acolo ceva din inima si sufletul meu. Profesional imi doresc sa fac in continuare aceeasi munca, am ajuns la maturitate artistica, cu toata modestia o spun. Eu dispun de energie, am datele necesare pentru a lucra cu o orchestra, este visul meu. Am dirijat multe orchestre, inclusiv Orchestra Radiodifuziunii Române timp de sase luni. Am lucrat cu toti marii artisti ai României, am imprimat foarte multe melodii. Acum suntem liber profesionisti, muncim cu drag acolo unde suntem solicitati. Nu de munca ne plângem noi.
Suntem tineri si avem toata viata inainte
– Fiecare familie isi alege cu grija nasii pentru copiii lor, mentorii spirituali de mai târziu. Cine au fost nasii lui Alin si ai Smarandei?
– V.N.: Daca la botezul lui Alin Cristian au fost invitati si au cântat cei mai cunoscuti si talentati muzicanti din partile locului, nasii sunt Nelu si Luminita Cazimir, la botezul Smarandei Ioana a fost ceva foarte emotionant, cu mult duh de la Dumnezeu. Nasii Smarandei sunt doi preoti, preotul calugar Serafim de la Racla Cuvioasei Parascheva de la Iasi, ceilalti doi nanasi sunt parintele Vasile Ichim, cu sotia Ana, din Bacau. A fost o slujba de increstinare cum n-am mai vazut, au fost 11 preoti, printre care fete bisericesti cunoscute in Iasi si Bacau.
– Cine v-a cântat la nunta?
– V.N.: Multi artisti si multi lautari. Colegii lui Cristian, nasii nostri de cununie, Matilda Pascal Cojocarita si Stefan Gicu, sotul ei, George Rotaru, Anton Achitei, am cântat si noi. A fost o nunta ca-n povesti.
– C.N.: Asta vreau sa va spun. Noi avem un inger deasupra casei noastre si ne pazeste. Am scapat din situatii grele, avem o viata fericita, bogata sufleteste. Speram sa fie bine, sa fim sanatosi, si copiii la fel. Suntem tineri, ne iubim si avem toata viata inainte. Suntem binecuvântati, lumea ne iubeste, ne cunoaste si suntem apreciati. Suntem realizati profesional si acest lucru spune tot despre familia Nastase.
Gheorghe Baltatescu
