Actorii, cântăreţii, celebrităţile, sportivii sunt obişnuiţi cu lumina reflectoarelor. Cu siguranţă că faptul de a fi în lumină, a fi “expus” presupune să îţi pui “o mască”, să ai o anumită aparenţă, care trebuie să fie văzută foarte bine şi apreciată, să trezească popularitate în jurul tău.
Isus când se schimbă la faţă pe muntele Tabor, nu doreşte să fie văzut de prea mulţi, decât de un cerc apropiat de prieteni: Petru, Iacob şi Ioan. Nu vrea să îşi creeze doar o aparenţă, ci să fie cunoscut cu adevărat.
După ce Isus a căutat să anunţe Vestea cea Bună, îşi dă seama că nu este cunoscut cu adevărat. Ucenicii îl acceptau ca fiind Mesia, însă un Mesia glorios, politic. Isus a căutat să le spună discipolilor săi că drumul anunţat de profeţi este unul de suferinţă, iar discipolii puteau să meargă după Cristos doar dacă îşi purtau crucea. Dar nu a avut mult succes. În acest context de criză, Isus merge pe munte să se roage cu gândul că va găsi forța de a continua misiunea încredințată.
Când te afli în criză, când eşti în deznădejde, când suferi din cauza unei boli, când ai fost trădat, ce faci? Cum reacţionezi? În acele momente durerea ne orbeşte, suferinţa ne face să ne victimizăm spunând că „numai mie mi se întâmplă”, „de ce eu?”, „cu ce am greşit?”.
Să nu uităm că nu suntem singuri. Cristos a parcurs deja acest drum, în suferinţa misiunii sale s-a unit cu fiecare dintre noi, cu fiecare marginalizat şi suferind. Şi ne-a dobândit puterea de a merge mai departe, de a face lumina divină să strălucească şi pe chipul nostru. Intensitatea unirii cu Tatăl în rugăciune i-a transfigurat chipul.
Cunoscut pentru descoperirile sale în domeniul vaselor de sânge şi al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit premiul Nobel, marele chirurg şi biolog francez Alexis Carrel (1873-1944) a fost şi un om profund religios. El spunea: „Pentru a ne ruga trebuie doar să facem efortul afectiv de a tinde către Dumnezeu. Rugăciunea acţionează asupra spiritului şi asupra trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea şi de frecvenţa ei”.
Să credem în puterea rugăciunii care ne transformă viaţa!
Pr. Paul Căliman,
Parohia „Sf. Nicolae” Bacău
