interviu cu Dorin Roman, comisar, seful Serviciului Rutier Bacau
– Am citit undeva ca ati ajuns politist fara sa vreti. A fost un accident?
– Nu, nu a fost niciun accident, nici macar o trecere pe rosu. Eu am vrut sa devin avocat, asta imi placea, si am ajuns politist. Dupa ce m-am angajat la MI m-am intâlnit cu fosti colegi, am discutat si mi-am dat seama ca am facut o alegere buna, ei insa incercau sa ma convinga ca avocatura este mai buna. Ramânem fiecare cu meseria pe care ne-am ales-o. Facultatea am terminat-o dupa câtiva ani de Politie si am devenit ofiter.
– Cu facultatea de Drept, ma gândesc ca ati ajuns direct sef la Politie. Nu?
– Nu. Am inceput meseria in strada, la ordine publica, am fost agent de Politie imediat dupa 1990, perioada care era grea, foarte grea. Tocmai pasisem in democratie si multi au inteles-o gresit. Sa nu insistam prea mult asupra acelei perioade. A trecut, am invatat multe despre oameni, despre comportamente, am invatat ca, indiferent de vreme, nu trebuie sa abdici de la principii, de la principiile tale, de la cele invatate in scoala.
– Vreti, nu vreti, imaginea Politiei este perceputa prin comportamentul celor de la Circulatie, ei sunt cei mai vizibili, sunt in strada 24 de ore din 24, cum de altfel nu sunt cei mai iubiti politisti. Cum receptati statutul, dar si imaginea comunitatii fata de politisti?
– Este corect ce spuneti, imaginea Politiei este data de cei de la Circulatie si de cei de la Ordine Publica, care permanent poarta uniforma si sunt zilnic in strada. Poate nu suntem intotdeauna acolo unde comunitatea si-ar dori, dar cautam prin managementul atributiunilor sa fim prezenti unde este nevoie de noi. Da, este o mare raspundere sa stii ca toata lumea este cu ochii pe tine, ca se asteapta mult, mult, foarte mult de la tine. Pentru noi este importanta comunicarea cu populatia.
– Domnule comisar, ce face seful Politiei Rutiere atunci când ii ajunge la urechi informatia ca unul dintre colegii lui ia mita, spaga?
– Au fost câteva semnale, semnale pe care le-am transmis colegilor mei de la DGA, cu care am o buna colaborare, sunt servicii specializate care trebuie sa urmareasca, sa cerceteze aceste situatii. Mai trebuie sa va spun ca zilnic, la intrarea in tura, port discutii cu colegii mei, le atrag atentia asupra modului de comportament, a cinstei si corectitudinii, le explic care este menirea noastra in traficul rutier si ii pun sa semneze. Ar fi ideal ca in societate contribuabilul sa nu incerce sa ofere atentii unui politist si politistul sa nu accepte. Mai sunt cazuri, ce-i drept izolate, insa am luat masuri rapide si drastice, de unii ne-am despartit. Incercam sa pastram organismul curat. Daca ti s-a luat carnetul, ai dreptul sa te adresezi instantei cu o plângere, iar pe baza certificatului de grefa poti obtine permisul inapoi, nu vad de ce trebuie sa dai o atentie cuiva. Este vorba de civilizatie, de educatie de ambele parti. Eu vad munca de politist ca pe munca unui actor, venim la serviciu, lasam problemele noastre la poarta, imbracam haina de politist si intram in scena, ne facem datoria, jucam un rol, pentru ca asta e, termini serviciul, dai haina jos, devii civil ca orice cetatean, cu bucurii, cu necazuri, cu familie, rate, insa spre deosebire de actori, noi nu primim aplauze, ba din contra, mai primim câte o injuratura, o privire urâta etc., insa «actorul» merge inainte, si mâine are «spectacol».
– Ati ajuns, dupa 20 de ani, seful Serviciului unde v-ati facut ucenicia. Ce le-ati spus colegilor in prima zi: v-am ciuruit, v-am ras, cu mine nu mai merge cum a mers?
– Le-am spus ceva simpu: nu am venit la Serviciul Rutier sa fiu sef, am venit sa muncesc, sa obtin rezultate si ce este important, le-am spus ca am venit la conducere sa lucrez alaturi de ei. Daca vreti, am sa incerc sa redau exact ce am spus atunci: “Am venit sa facem front comun, sa urnim aceasta caruta”, care mi se parea mie atunci ca nu se misca cum trebuie, la toti indicatorii nostri aveam cresteri. Eu pot afirma acum ca am reusit sa acumulez o imagine buna asupra Politiei Rutiere si sa atrag comunitatea alaturi de mine.
– Care metoda de prevenire a unor evenimente este mai eficienta: circulatia in trafic sau pânda?
– Nu va ascund faptul ca deseori avem semnale ca un anumit politist, un echipaj stau la pânda, cum ziceti si dumneavoastra. Pâna la urma, trebuie sa spunem, o parte din munca politistului este de a vâna, de a vedea si sanctiona greselile pe care le fac ceilalti in trafic, fie ei pietoni sau conducatori auto. Dupa cum vedeti, noile aparate radar nici nu trebuie sa stea la pânda, tot timpul sunt in trafic, merg zi si noapte pe sosele, pe drumuri de tara, sunt semnalizate, scrie mare POLITIA pe ele si, cu toate acestea, avem mii de permise de conducere retinute. Numai in primele noua luni ale anului 2010, peste 5000 de permise au fost retinute. Muncim la vedere, insa fiecare meserie are tainele si secretele ei, nu credeti?
– Politistul de la Circulatie este apreciat dupa numarul de amenzi, de carnete suspendate, puncte luate, este o realitate. Mereu a fost asa.
– Nu avem plan la amenzi si la suspendari de carnete. Acum, sunt convins, toata lumea stie ca banii din amenzi se duc la bugetul local sau national, nu intra in conturile Politiei. Pentru politisti sunt alte forme de stimulare. Important pentru noi este sa fim apropiati de comunitate, sa colaboram cu ea, in acest fel si rezultatele noastre vor fi mai bune.
– Domnule comisar, par lozinci, vorbe spuse la sedinte…
– Sigur nu, si va spune un politist care lucreaza de 20 de ani in domeniu si va poate spune ca-i cunoaste pe aproape jumatate din participantii la trafic din Bacau. Sunt cetateni care ne sprijina, ne telefoneaza, vin la sediul politiei si ne aduc la cunostinta diferite aspecte din comunitate, insa, din nefericire, sunt putini, simtul civic a cam disparut. Nu se intelege un lucru important, fiecare trebuie sa avem grija de fiecare si noi de noi. Nu poti sa treci indiferent pe lânga un om accidentat, nu se poate sa nu te intereseze soarta unui copil din blocul in care locuiesti. Vedeti cum se intâmpla in alte tari?
– A fi politist in strada este o pedeapsa sau esti pregatit din scoala, din facultate pentru aceasta meserie?
– Nu stiu daca am ajuns, insa foarte curând a lucra la Politia Rutiera inseamna a fi, cum este in armata, la batalionul disciplinar. Nu este usor sa stai pe timp de vara la 40 de grade la nivelul asfaltului sau iarna, la -30 de grade in strada, insa de la inceput stii ce te asteapta si trebuie sa-ti faci cât mai bine treaba. Eu zic ca nu-i o pedeapsa, nu-i ca in unele tari din Occident, daca ai gresit intr-un alt compartiment, treci la Circulatie, la strada! Politist la Rutiera este, totusi, o meserie frumoasa.
– Spuneti trei articole neclare din Codul Rutier, care va dau batai de cap?
– Noul Cod Rutier este foarte bun, singura mea observatie este ca pentru unele fapte pedepsele sunt prea blânde, cum ar fi conducerea sub influenta alcoolului, nerespectarea culorii semaforului, depasirile si mai ales depasirea vitezei legale. In multe tari pentru conducerea sub influenta alcoolului se confisca autoturismul, poti fi condamnat la inchisoare, ca sa dau doar un exemplu.
– Va rog sa-mi spuneti „protocolul” la oprirea unui conducator auto in trafic.
– In primul rând, actualele normative spun ca nu mai ai voie sa opresti vehiculele fara motiv. „Buna ziua! Sunt comisarul Dorin Roman de la Politia Rutiera a judetului Bacau, v-am oprit pentru… (este obligatoriu sa-i spui cetateanului pentru ce l-ai oprit), va rog sa-mi prezentati actele la control: permisul de conducere, certificatul de inmatriculare, inspectia tehnica periodica, RCA, vignieta, licenta de transport etc. Noile prevederi ale Codului Rutier spun ca soferul nu trebuie sa coboare din masina, ci sa stea cu mâinile pe volan, la vedere. La noi, ca la turci, coboara din masina, te perie, pune mâna pe tine, intra in discutie, te lauda etc. Incet, incet, oamenii se vor invata ca asa este civilizat, asa scrie in Cod.
– De ce politistii de la Rutiera nu apeleaza la proba mersului drept, in cazul in care un sofer este banuit ca ar fi baut? Am vazut acest exercitiu in mai multe tari.
– La noi este altfel. Este supus probei cu alcooltestul, apoi este condus la Serviciul Medical de Urgenta si i se recolteaza probe de sânge. Daca ne-am apuca sa facem asemenea probe prin oras, indiferent de grad, functie, pozitie sociala, ar zice ca ne batem joc de ei. Consider ca nu este normal, fiecare avem demnitate…
– Avem demnitate când ne urcam bauti bine la volan?
– Asta tine in primul rând de educatie si de constiinta sau mai bine zis de inconstienta.
– Sunt tot mai multe cazuri când procesele verbale intocmite de politist sunt atacate in instanta. Care sunt cauzele?
– In primul rând, pentru ca exista acest drept. Dupa aceea, sunt oameni care contesta PV doar pentru a obtine acel Certificat de grefa si isi iau permisul de conducere inapoi, mai sunt si cauze subiective, poate gresi si politistul, poate gresi data, poate ora, poate scrisul nu este suficient de lizibil, ca a semnat, ca nu a semnat, au fost sau nu au fost martori. Dupa informatiile pe care le avem, cam un PV la 100 este contestat.
– Care sunt principalele riscuri la care este supus un politist de la Rutiera?
– Scurt, nu? 1. Sanatatea. 2. Integritatea corporala. Va reamintesc cazul plutonierului major Gheorghe Cristea, care a fost omorât in timp ce dirija circulatia in urma unui accident. Un alt caz a fost acela in care un coleg a fost luat pe capota masinii de un participant la trafic, care nu a oprit la semnul echipajului. 3. Riscul la coruptie.
– Care a fost cea mai teribila intâmplare din viata dumneavoastra de politist la Rutiera.
– Am sa repet prima mea misiune, atunci când am mers la un accident soldat cu cinci morti. Nu pot sa uit. Si stiti ce este mai greu in munca noastra? Atunci când esti chemat, te duci, asisti la accidente cu decese, insa si mai tragice, care te marcheaza pentru toata viata, sunt accidentele cu copii, atunci când victimele, raniti sau morti, sunt copii. Am trait o experienta unica, emotionanta, de un tragism extrem: un copilas de câteva luni a murit, tinându-mi degetul mic in mânuta lui si am simtit ultimele zvâcniri. Copiii te impresioneaza si va dati seama, in 20 de ani au murit atâtia oameni lânga mine. Poate ca un neajuns al muncii de politist, al meu, al nostru, este ca nu am reusit sa stopam total producerea accidentelor de circulatie.
– Mai iertati câte un conducator auto care a gresit ?
– Da, pe baza principiului bulgarelui de gheata pe care il tii in mâna: se topeste. Daca vezi ca vorbeste frumos, abaterea nu a fost mare, nu a produs victime, pagube. Eu mai pot ierta, insa Radarul si etilotestul, nu.
– In statistica Politiei intra si femei care conduc sub influenta bauturilor alcoolice?
– Da, mai ales domnisoare, cu vârste intre 18-25 de ani, dar si mai in vârsta.
– Toti posesorii de carnete de conducere stiu carte, stiu sa scrie?
– Stiu la ce va referiti, la cazuri descoperite prin alte judete. Trebuie sa stie lumea ca examenele la sala si in trafic sunt acum organizate si se desfasoara de alta institutie, este un serviciu separat, subordonat institutiei prefectului, nu noi ne ocupam de aceasta activitate. Si, stiti, examenul la sala se da informatizat, sunt camere de supraveghere.
– Cum vede seful Serviciului Politie Rutiera traficul din propria limuzina?
– Nu plec de pe loc fara sa-mi pun centura de siguranta, pentru protectia mea, dar vreau sa fiu exemplu si pentru ceilalti. Insa mai gresesc si eu, mai vorbesc la telefon, ma grabesc uneori… Uneori sunt deranjat in trafic si le mai spun câte o vorba, dar in gând. Cred ca mai apas pe pedala când sunt la drum lung, insa ma uit si eu dupa altii care sunt mai dotati si reduc viteza sa nu ma prinda colegii mei.
– Politistii mai dau examene, mai trec prin fata unei comisii de-a lungul anilor?
– Da, permanent sunt testari lunare la Politia Rutiera, pe baza de chestionar si un test cu intrebari specifice, insa se pune un accent deosebit pe pregatirea individuala. Nu poti sa iesi in strada nepregatit, sa te invete conducatorul auto Codul Rutier. Analizam cazuri, situatii concrete din teren, ne perfectionam metodele de investigare. Si e bine sa stie lumea, peste 85 la suta dintre colegii mei au studii superioare, marea majoritate stiu sa vorbeasca engleza, franceza, sa se descurce, o parte stiu rusa, italiana. Pregatirea continua a lucratorilor din Politie constituie o prioritate a conducerii IPJ Bacau. Mai sunt probleme – unde nu sunt? -, sa nu credeti ca totul merge ca pe roate, cum se spune.
– Politistul are mare grija de familie. Spuneati ca dupa un accident cu mai multe victime, primul telefon l-ati dat acasa. De ce?
– Vedeti, nu poti sa te detasezi total, chiar daca am spus ca la serviciu te ocupi numai de sarcinile pe care le ai. Esti om, esti tata, sot. Am dat telefon si i-am zis sotiei sa aiba grija de copii, sa nu-i lase in strada pâna nu vin eu acasa. Nu stiu, a fost prima reactie. Am trei copii, doua fete si un baiat, sunt recasatorit, am 44 de ani. Imi iubesc copii, familia, este normal. Pentru ei muncesc. Sunt suporter al echipei DINAMO, când am timp ma uit la meciurile din campionat. Si vreau sa va spun ca marea problema a mea si a familiei este timpul, nu ne ajunge sa petrecem mai mult timp impreuna. In rest sunt un om normal, cu o viata normala.
– Pe ce puneti pret, ce apreciati la subordonatii, colegii dumneavoastra?
– Comunicarea este regula de baza intr-o echipa, apoi respectul fata de sine si fata de cel de lânga tine. Principala calitate a unui politist este sa-si inteleaga rolul, ca este in slujba comunitatii. Oamenii platesc niste impozite si au asteptari, au cerinte de la noi, indiferent in ce sector sau departament lucrezi. Sunt plângeri impotriva politistilor, ne vin informatii din teren, le tratam cu mare seriozitate si procedam ca atare. Si anul acesta au fost politisti care au plecat de la Rutiera, pentru diferite motive, care au facut obiectul unor analize la nivelul conducerii Politiei judetului Bacau. Cum va spuneam si mai inainte dorim sa lucram cu oameni care isi inteleg menirea si raspunderile.
– Aveti si domnisoare, doamne, la Politia Rutiera?
– Da. Era sa uit. Ele sunt o pata de culoare, sunt foarte bine pregatite, sunt frumoase, sunt destepte, absolvente de facultati de limbi straine, de Litere, de Drept. Sunt vreo sase fete care lucreaza chiar in strada, la Circulatie.
