Din îndepărtata Eladă, ţara muzelor…
Teatrul Naţional Radiofonic pentru Copii a difuzat pe 3 mart. a.c., pe R.R.C., o dramatizare parcă anume pentru a ne aminti de tot mai dragul nostru pământean – „Daphne, fata negustorului cea isteaţă”, de Maurice Baring. Pornit peste mări şi ţări, tatăl tinerei i-a promis că-i va aduce inelul de aur al Indiei, fără a şti că acesta era numele marelui prinţ din ţara îndepărtată. Cei doi bărbaţi se întâlnesc şi discută, evident, despre Daphne. Chemat într-o sală cu o mulţime de portrete feminine, tatăl recunoaşte frumuseţea acestora, dar îl previne pe prinţ că fata lui le întrece. Atunci fu invitat într-o cameră cu un singur portret. „Acesta este chipul pe care-l visez zi şi noapte”, i-a mărturisit prinţul. „Bine, dar aceasta este Daphne a mea!” a tresărit negustorul, care, curând, a binecuvântat unirea celor doi.
… în Italia zilelor noastre
Rosa del Conte (1907-2011), unul dintre cei mai mari eminescologi, a început prin a-l diviniza pe Eminescu. I-a tradus şi i-a comentat opera şi i-a rămas credincioasă admiratoare (fără a face vreun legământ de căsătorie cu cineva). Am vizitat-o la Roma, în anul centenarului (2007), vorbindu-mi la fel de entuziasmant despre idolul ei, căruia i-a dedicat un studiu fundamental, în limbile română şi italiană: „Eminescu sau despre absolut”.
Comori de preţ
Un tânăr chinez s-a îndrăgostit pătimaş de Carpaţii, Dunărea şi Marea noastră. „A lăsat floarea de lotus/pentru floarea de tei a lui Eminescu” (Cristina Câmpeanu) şi a venit în urbea lui Alecsandri şi Bacovia, unde şi-a dat întâlnire cu spiritul celor doi şi, pe deasupra, cu umbra tainică a lui Mihai Eminescu. Oficial, Yin Yuguo (15.03.2002 – 26.01.2019) a adresat mai multor universităţi din România scrisoarea sa de intenţie, iar prima care i-a răspuns solicitării a fost cea din Bacău. Yin Yuguo a fost o revelaţie. Nu mai aflaserăm până acum atâta ardere pentru un ideal: a converti alfabetul latin, în care sunt aşezate versurile eminesciene, în ideograme. S-ar fi continuat cu Bacovia, Alecsandri…
Avertisment blagian
„Îţi iert pesimismul, într-un singur caz nu: când e vorba de viitorul neamului tău, căci a fi pesimist în ce priveşte viitorul neamului tău însemnează a fi trădător de neam.” Vorbele neiertătoare ale poetului din Lancrăm parcă au fost cunoscute de Yuguo. Poezia de care s-a ataşat cu întreaga-i fiinţă a fost „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, pe care a citit-o în română şi chineză de trei ori în aceeaşi zi – 15 Ianuarie 2019: dimineaţă, în sala de conferinţe a Bibliotecii Universităţii, la prânz, în spaţiul Galeriilor „Alfa”, iar seara, în taină, la Centrul de Cultură „George Apostu”, toate din Bacău. Dovedind o bună înţelegere a mesajului poeziei, a compus una asemănătoare, cu ingenuităţi ori cu mesaj direct: „Să ai succese, dulce Românie,/Şi să revii în triumf”.
Cei trei, la 17 ani
Magnetism s-ar putea numi atracţia lui Yuguo pentru două creaţii din lirica românească. „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” a apărut în 1867, adică la 17 ani ai viitorului poet naţional, iar poezia „Rar”, altă preferinţă a sa, datează din clasa a III-a gimnazială a lui George Bacovia, adică din aceeaşi arie adolescentină. Am avut privilegiul să citesc împreună cu Yuguo cele două poezii cu două luni înainte de a împlini 17 ani. Dorea, precum Eminescu, să cunoască spaţiul românesc „în cruciş şi-n curmeziş”. Avea ochii idolului său, despre care Vasile Alecsandri spunea că „sunt ochi mari, fără de noroc”. Nouă ne-a lăsat, „peste nemărginirea timpului”, o icoană de lumină.
