interviu cu prof. dr. Cristian Catalin Cuciac, inspector general adjunct al Inspectoratului Scolar Judetean Bacau
– M-am uitat pe CV-ul profesorului Cristian Cuciac, inainte de a veni pentru a sta de vorba. Este interesanta evolutia dvs. profesionala. Nota de la Licenta a fost de 9,30. Ce se intâmpla daca ar fi fost 10?
– Daca era zece? Nu se intâmpla nimic deosebit, cu toate ca am avut, si cu aceasta nota, solicitare pentru a ramâne in invatamântul universitar. Am refuzat, din cauza unor probleme personale, insa ceea ce am inceput ca student, sa lucrez in cercetare, in domeniul chimiei organice, eram decis sa continui. Nu dupa mult timp de la terminarea facultatii, m-am inscris la doctorat.
– Dupa opt ani, doctoratul era pe masa. Teza prezentata mi-a stârnit curiozitatea si am sa-mi permit sa transcriu titlul: “Reactivitatea 4,4’ – dipiridiliu-ilidelor”. Va rog sa traduceti pentru profani.
– Este vorba despre un domeniu foarte ingust al chimiei organice, a chimiei organice compusilor cu azot, un domeniu cercetat de profesoara Magda Petrovanu si prof. Ion Zugravescu, care este initiatorul scolii mondiale a ilidelor, fosti profesori ai Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Facultatea de Chimie, activitate continuata de indrumatorul meu de la lucrarea de doctorat, prof. Ioan Druta, iar eu, mai departe am preluat aceasta idee.
Continuitate si stabilitate
– De la Câmpullung Moldovenesc, de la Iasi, profesorul Cristian Catalin Cuciac a ales Colegiul Tehnic « Grigore Cobalcescu » dim Moinesti. Trebuie sa aiba un motiv aceasta alegere.
– Sigur ca este un motiv si unul foarte fericit. La Iasi mi-am cunoscut sotia, ea fiind din Moinesti, eu m-am maritat cum s-ar spune si am considerat ca pot ajuta, pot sprijini comunitatea de aici cu ceea ce stiu eu sa fac mai bine: cercetare, sa predau chimia elevilor, apoi fiind minoritar romano-catolic, minoritar etnic german, numele meu este de origine poloneza, tata polonez, mama de origine austriaca, limba mea materna a fost cea germana, la Moinesti am fost bine primit de comunitatea romano-catolica, aveam ceva cunostinte muzicale, am fost cooptat in conducere, sunt dascal, organist si dirijor al corului de barbati de la biserica noastra.
– Din 1994, ati facut de toate la Moinesti, profesor, profesor asociat, cercetare, metodist, sindicalist, membru in diferite comisii, ati publicat numeroase articole si lucrari in reviste de specialitate, redactor, tehnoredactor la doua reviste, sunteti specialist in IT, management, autor si coautor al mai multor volume, va pricepeti si la moda. Trebuia sa fiti ministru. Ce nu merge in invatamântul românesc?
– Ministrul Invatamântului este tot profesor de chimie si presupunem ca activitatea sa este mult mai bogata decât a mea. Raspunsul la intrebare il gasim in lipsa de continuitate si coerenta. Avem nevoie de o reforma care sa ramâna valabila cel putin 10-15-20 de ani, asta ar presupune stabilitate, un mod de a gândi unitar, de a aplica noua Lege a Educatiei in practica pentru tot ce inseamna cadre didactice din sistem, elevi, parteneri sociali. As inisista pe continuitate, chiar daca se schimba ministri, guverne. Cât priveste munca mea, invatarea este continua, ceea ce stii astazi, mâine poate fi depasit. Este valabil atât pentru dascali cât si pentru elevi.
Viitorul este al democratiei in scoli
– Sunteti inspector general adjunct de aproape doua luni. Care a fost prima masura, prima propunere pe care ati inaintat-o Consiliului de Administratie?
– In aceasta luna de foc, ca a fost o luna de foc, vorbind si cu ceilalti colegi, unii cu mai multa vechime in inspectorat, am cautat sa centralizam foarte detaliat, tot ceea ce inseamna baza de date a tuturor scolilor, liceelor, gradinitilor, plecând de la resursa umana, resursa materiala, inclusiv propuneri, proiecte pentru imbunatatiri, spatii, microbuze, navete, investitii. A fost o munca extraordinara, dar acum stim exact cum stam, care este situatia reala din fiecare unitate scolara. Suntem hotarâti, prin actiunile noastre sa punem pe primul plan interesele elevilor, ale copiilor, de multe ori, multi ani, ignorati. Si stiu ce spun, când fac aceasta afirmatie.
– Aminteati de faptul ca inspectoratul are o noua conducere, toti sunteti la primul mandat, tineri, noi sunt si multi inspectori. Este o echipa sau doar o noua conducere? – In momentul de fata nu numai ca suntem o echipa, suntem un tot unitar. Tot ceea ce inseamna decizii se discuta, se analizeaza si apoi se hotaraste. Efectiv suntem o echipa si in aceasta luna s-a sudat si mergem mai departe. Daca am venit aici, vrem sa facem treaba, vrem sa construim, fiecare avem idei, propuneri, avem o anumita experienta, insa mai multi gândesc mai bine decât unul singur.
– Vorbinti-mi putin despre relatia dintre profesor si elev. Sunt in discutie, dar si in practica cele doua metode: democratica si autoritara.
– Obligatoriu, viitorul este cel al modului democratic. Profesorul trebuie sa fie foarte apropiat de elev, de familia lui, de problemele lui. Modelul autoritar a fost, poate, util intr-o anumita perioada, insa el trebuie sa dispara din aceasta relatie pe care o discutam. Aceasta abordare, aceasta relatie trebuie sa aiba o coordonata echilibrata. Fiecare parte din aceasta ecuatie trebuie sa adopte o pozitie echilibrata, lumea nu este facuta, privita numai in alb si negru. Democratia presupune cel putin doi parteneri.
Mentoratul este o noutate absoluta
– Aminteati la inceputul discutiei noastre despre o noutate: mentoratul. Despre ce este vorba?
– Este o noutate. Fiecare profesor care termina o facultate este monitorizat de catre un profesor mentor, aceasta monitorizare ii da dreptul sa se inscrie apoi la examenul de definitivat, sa ramâna in continuare in sistemul de invatamânt. Pentru un cadru didactic debutant, aceasta monitorizare, acest mentorat este necesar. De anul acesta, avem in inspectorat un inspector care se ocupa de mentorat. La nivelul judetului Bacau, mentoratul a fost aplicat printr-un program pentru invatamântul rural, iar acum se generalizeaza la nivelul intregii tari. Este un fel de stagiatura, cum se practica la medici.
– Sunt multe catedre neacoperite cu dascali de specialitate, mai ales la sate. Stim problemele, le contabilizam, dar de ce, de exemplu, comunitatea nu ar putea interveni. Nu am profesor de matematica, de chimie, de ce nu poate comunitatea, scoala, biserica, mediul de afaceri sa ajute tinerii din comuna sa mearga la o facultate, iar la absolvire sa vina in sat, in comuna?
– Este o idee interesanta, comunitatea ar putea sa aiba in vedere si un asemenea aspect, sa sustina tineri pentru a se scoli, ca apoi sa devina in comunitate, pe baza unui contract cu comunitatea. Ar fi un câstig enorm, cadrele didactice ar fi mult mai responsabile fata de comunitate, cum era cu multi ani in urma, invatatorul, profesorul erau localnici, erau si ei traitori ai acelor locuri. Ceva trebuie facut, nu putem doar sa contabilizam neajunsurile, avem datoria toti sa incercam, pentru binele copiilor, al dascalului.
– Mai este promovabilitatea un criteriu de apreciere a activitatii profesorilor? Si daca da, de ce?
– Promovabilitatea ramâne un criteriu de apreciere, dar trebuie sa intelegem promovabilitatea ca plusvaloare. Sa stii de unde pleci si unde vrei sa ajungi, care sunt costurile si ce ai câstigat. Pot ramâne elevi corigenti, nu toti elevii sunt perfecti, nu toti pot tine ritmul. Sa nu exageram insa cu acest criteriu. Sunt elevi de cinci-sase, sunt elevi de 9-10. Toti sunt in aceeasi clasa.
Elevul este « vedeta » Legii Educatiei
– Ce il mai leaga pe invatator, pe profesor de scoala acum, in conditiile in care salariile s-au diminuat, sporurile au fost taiate, este criza?
– Un cadru didactic are ceva nativ, are in sânge aceasta meserie, daca nu le are este bine sa se apuce de altceva. Repet, in centrul scolii este elevul, pentru el facem asemenea eforturi, insa pe lânga bani este nevoie de dragoste, pasiune, de afinitate pentru munca de dascal. Ca sunt si altfel de dascali, se poate, insa sistemul are puterea de a face ordine, de a curata mediul de toxine.
– Spuneti trei calitati esentiale pentru un dascal.
– Seriozitatea, talentul, comunicarea si o buna pregatire profesionala.
– Am vazut ca va pricepeti si la moda, ati publicat, impreuna cu sotia o carte despre moda.
– Sotia lucreaza in invatamânt, profesor de discipline tehnice, in domeniul textilelor, la Colegiul Tehnic « Grigore Cobalcescu » din Moinesti. Fiind aproape de viata religioasa, de biserica noastra, tema sotiei pentru obtinerea gradului I a fost unica in tara si anume “Influentele vestimentatiei religioase in creatiile de moda ale designerilor contemporani”. Sunt multi creatori de moda contemporani care se inspira din motivele vestimentatiei religioase, la fel si in Franta sau Anglia. Lucrarea a fost foarte bine primita de comisie, fiind acum cautata de specialisti.
Inspectoratul este partener, nu sperietoare
– Copiii va mostenesc pasiunea, chimia, despre care am vorbit foarte putin in acest interviu.
– Baiatul este in clasa a VIII-a, merge bine la scoala, a participat la competitii, concursuri la chimie, a luat si ia premii, ii place, face sport, este vicecampion la arte martiale, mosteneste gândirea logica a parintilor. Fetita este in clasa intâi, este foarte mândra, si noi la fel. Am observat ca are o predispozitie spre limbile straine si o vom ajuta, insa este prea mica pentru o evaluare completa, ca sa folosesc termenii din psihologie. Cât despre marea mea dragoste chimia, voi continua cercetarea, imi voi publica rezultatele si o sa mai vedem.
– Inspectoratul Scolar va ramâne si in continuare acea sperietoare de care se tem profesorii, directorii, invatatorii?
– Nu stiu sa fie perceput ca o sperietoare, poate in alte timpuri. Inspectoratul scolar este un partener, rolul lui se va diminua in timp si va creste rolul scolii, a comunitatii in organizare si desfasuarea procesului de invatare. Inspectorii scolari se duc in teren, si se vor duce mult mai des, insa nu doar pentru control, pentru inspectii, ci pentru consiliere. Asa vad eu rolul Inspectoratului Scolar in teritoriu: comunicare, consiliere, metodica, partener in slujba elevului. Mereu si mereu voi reveni la acest obiectiv, care ar trebui sa fie in centrul preocuparilor fiecarui dascal.
– Am vorbit de copiii dumneavoastra. Ce le spuneti dimineata când pleaca la scoala?
– Le spun ca fiecare zi e o zi frumoasa, sa o priveasca cu optimism, nicio alta zi nu este ca aceasta. Sa o traiasca frumos, ca timpul nu se mai intoarce, el curge mereu si doar noi putem face ca fiecare zi sa nu semene cu alta.
