Ne naștem fără convingeri, iar pe acestea le învățăm prin intermediul experiențelor de viață, atunci când le interpretăm și când ne confirmăm gândurile și reprezentările despre acestea.
Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, confirmarea este pasul care transformă un gând într-o convingere, iar convingerile ne guvernează percepțiile, devenind obișnuințe. Totodată, convingerile ne creează “hărțile interioare” care se constituie la rândul lor în adevărate filtre perceptuale prin care vedem credințele noastre confirmate la tot pasul. Astfel, ne investim convingerile cu însușirea de “autoîmplinire” (trăim ceea ce credem!).
“Calea formării convingerilor atinge următorii pași: trăim o experiență și avem un gând (interpretare) legat de această. Atenția pe această interpretare ne face să observăm și în timpul altor experiențe, aspectele care ne “dau dreptate”, putând vorbi astfel de experiența confirmată. Mai multe experiențe “confirmate” duc la convingerea că da, avem dreptate, realitatea este de tipul X (modul în care am ales să interpretăm). Această concluzie duce la formarea unei convingeri, care va constitui “harta” prin care filtrăm realitatea. Din nou, atenția pe această interpretare ne face să observăm aspectele care ne “dau dreptate”, ajungând astfel la confirmarea convingerii.
Convingerile noastre creează obișnuință de a interpreta lucrurile preponderent într-un fel anume și, prin repetiție, construiesc o modalitate inconștiență de interpretare. Ca rezultat, ajungem să trăim și simțim exact ceea ce gândim (credem)”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președintele și fondatorul Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Legătura între convingerile noastre despre viață și credința religioasă
Cei mai mulți dintre noi ne surprindem întrebându-ne dacă există o legătură între convingerile/credințele noastre despre viață și credință din punct de vedere religios și care ar putea fi această legătură.
În Biblie găsim citatul: “Dacă veți avea credință în voi cât un grăunțe de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va mută; și nimic nu va fi vouă cu neputință” (Matei 17, 20). “Dincolo de a înțelege textual aceste cuvinte, o dată în plus este arătată funcționalitatea și puterea mentală și psihică cu care am fost înzestrați. Din punct de vedere al acestei funcționalități și al modalității observate științific de formare a convingerilor, respectiv al tipului de experiențe inconștient alese, înțelegem că este posibil ca tot ceea ce credem să fie materializat în mod concret”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
În plus, citatele: “De aceea, zic vouă: orice cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați și luat și le veți avea (Marcu 11,23-24)” și “Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace!” (Luca 8, 41-56), arată că, atunci când ne dorim ceva și cerem – de la viață, divinitate, ceilalți sau chiar de la noi înșine – și credem cu convingere că acel lucru este posibil, prin funcționalitatea cu care am fost înzestrați, atenția și acțiunile noastre se vor îndrepta către resursele interioare, persoanele, informațiile și contextele potrivite pentru a ne atinge obiectivul. Convingerile noastre antrenează informațiile structurate în inconștient și conexiunile neuronale necesare punerii în aplicare a ceea ce alegem să credem că putem realiza.
„Nu cerceta” înseamnă “nu te îndoi”
“Mai mult, interpretarea creștină a unor pasaje biblice care duce la ideea de: “crede și nu cerceta”, nu trebuie luată la propriu, ci e bine să fie înțeles aspectul legat de faptul că “nu cerceta” înseamnă “nu te îndoi”, îndoială care poate proveni dintr-o analiză excesivă a aspectelor realizării unui obiectiv sau unui eveniment, context.
Desigur că este bine să “cercetăm”, atâta timp cât presupune informare, înțelegere, ajutor în calea către o viață împlinită, doar să rămânem în atenție asupra lucrurilor în care alegem să credem astfel încât să rămânem mortivați, plini de energie și cu încredere în noi înșine și în oportunități”, conchide”, psihologul Laura Maria Cojocaru, președintele și fondatorul Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Laura-Maria Cojocaru este președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane, urmând 8 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială.
De peste 9 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.