Uite ca mai gresesc si altii, chiar la cel mai inalt nivel si la evenimente planetare! Gafa monumentala de la Jocurile Olimpice de la Londra, când la meciul de fotbal feminin dintre echipele Coreei de Nord si Columbiei s-a arborat drapelul Coreei de Sud, m-a facut sa mi-l imaginez pe micutul si patratosul dictator Kim-Jong-un, megaloman cum e, rosu tot de furie, tunând si fulgerând impotriva ineptilor occidentali, corupti si putrezi pâna in maduva oaselor. Cu toate ca tare le mai place dictatorilor astia comunisti luxul importat din decadentul Occident! Si nici altii, dintre aceia care-si tot striga cinstea si propovaduiesc austeritatea nu rezista tentatiei unei vieti dulci, pline de confort si de lux, avem si pe la noi prin batatura, in saraca asta Românie, exemple destule. Mare-i ipocrizia unora, Doamne! Toti dictatorii una au spus, si alta au facut pentru binele lor, pentru bunastarea de care nu se mai pot lipsi odata cocotati la putere. Citesc un articol despre junele rubicond Kim Jong-un si-i dau dreptate când vad ce gusturi alese are. A fost educat in Europa, in selecte scoli elvetiene, vorbeste curent franceza, germana si engleza, prefera felurile de mâncare din gastronomia franceza si italiana, cât si multe alte delicatesuri aduse de pe pietele din Vest. De altfel, demn urmas al tatalui sau, urmeaza traditia familiei si in aceasta privinta, caci si batrânului Kim ii placea luxul la nebunie, opulenta, traind intr-un superb palat, de dimensiuni impresionante. De unde nu putea lipsi nici o imensa piscina, nici o crama plina cu cele mai vestite vinuri frantuzesti si sampanie, pe domeniul acela de vis existând si un teren de golf, si un debarcader unde stationau iahturile cele mai scumpe, in fine, adaugati la toate astea herghelii de cai de rasa, o liota de câini de companie, mai multe ferme (cred ca bio, evident) etc. Sa tot traiesti intr-un astfel de paradis terestru! Sorbind dintr-un coniac fin, tot frantuzesc, si tragând fum din trabucuri de soi. Asta in vreme ce poporul nord-coreean nu are nici hrana, si nici lumina destula, acestea fiind strict rationalizate. Ca sa nu mai vorbim despre interdictiile din viata de zi cu zi, nord-coreenii neavând voie sa se imbrace oricum, sa foloseasca anumite gadget-uri, sa manânce chestii care provin din stricaciunea numita Occdident. Doar recent, liderul suprem de la Phenian a mai deschis putintel usa cu cele interzise, asa ca si cum ar fi arucat un oscior mult-iubitorilor lui supusi, care plâng de fericire când il vad. Femeile au voie si ele acum sa imbrace pantaloni, sa-si ia incaltaminte moderna, sa-si puna cercei, celularele sunt permise si ele, in sfârsit, si bietii oameni au dreptul sa manânce pizza,hamburgheri si cartofi prajiti. Daca au cu ce sa le cumpere, ei fiind la limita supravietuirii. In ciuda atâtor grozavii, cred ca va amintiti cum intreg poporul nord-coreean (infometat, umilit, tinut in bezna) a plâns amarnic la moartea dictatorilor dinastiei Kim. Pentru ca se stie, fiecare popor are conducatorul pe care-l merita. Iar cine n-ar tinere de minte, e amnezic, isi tot repeta, cu candoare, greselile.
Carmen Mihalache