Bricolaje: Amantele, mod de intrebuintare

Mi-e tot mai clar, pe zi ce trece, ca singura samanta care rodeste non-stop în tara asta este cea de scandal. Cred ca suntem greu de concurat aici, ca si pe teritoriul melodramei si chestiilor de senzatie. Se poate întampla orice în Romania, nimic nu are consecinte, spunea "personajul literar" Cioran, numit asa de nostimioara primarita a Craiovei, cica-se absolventa de Filologie. O fi auzit ea ceva, are Visniec o piesa în care Cioran este personajul principal, personaj dramatic, carevasazica. Bat-o vina de carte, ca tare-i grea, si le da multe batai de cap politicienilor nostri dragi, care-si dau rau de tot în pepeni cand e vorba chiar despre un mimim bagaj cultural. Dar las’ ca se descurca ei în alte privinte, ce le mai trebuie si cultura, mai tare i-ar încurca! Cine stie ce probleme le-ar mai pune în fata, le-ar mai da de gandit, le-ar mai zgandari sensibilitatea… Cultura cere timp, rabdare, acumulare treptata, or ei nu au vreme de pierdut cu "fleacuri" din astea. Dar s-au dedulcit la titluri înalte, si-au dat, adica si-au luat doctorate, în sensul în care si le-au însusit pur si simplu pe anumite filiere, fara sa mai tina seama de nicio deontologie, ca aia-i pentru prosti, pentru aia naivi, corecti, si fara resurse materiale. Care învata bietii de ei, sperand sa-si gaseasca astfel vreun rost în lumea asta cu dosul în sus, desi realitatea îi contrazice crunt.
Apropo de eternele noastre scandaluri din viata publica si de dezvaluiri abrupte, unele picante, m-a amuzat atacul doamnei Udrea la colegii de partid, care cica i-ar fi bagat pe gat fostei ministrese amantele, ca sa le propteasca pe ici-colo, în niste sinecuri. Ce ti-e si cu slabiciunile astea omenesti, si cu galanteria barbatilor puternici! Chestiunea cu amantele bine plasate e însa veche de cand lumea, nu mai mira pe nimeni. Nu este însa deloc simpla, caci si aici e nevoie de oleaca de glagorie ca sa nu încurci borcanele, sa iesi în paguba si sa te faci de ras. O carte, mai bine zis un manual, ar fi de mare ajutor celor interesati. Asadar, un scriitor din Argentina, pe nume Julio Alfonso Coreto, a scos pe piata, în 1958, Manualul pentru buna întrebuintare a amantelor. Tipul era versat, nu gluma, în privinta eternului feminin, pentru ca avusese vreo sase sotii si nu mai putin de 415 amante, cam putine, oricum, fata de celebrul Don Juan. Coreto a procedat stiintific si a clasat amantele în trei categorii: bibelou, matrioska si balonzaid. Despre primele spunea ca sunt capricioase si egoiste ca pisicile persane si e bine sa le tii la distanta, despre tipul matrioska avertiza ca este imposibil de descifrat, fiind vorba de femei ascunse, perfide, iar despre amanta-balonzaid afirma ca e singura pe care te poti baza în orice împrejurare. Ea sufera fara sa cracneasca, se lasa umilita, pe umarul ei plangi de fiecare data cand ai dat-o în bara cu ceva, si ea te consoleaza. Se multumeste cu foarte putin, poate fi amagita cu cele mai ieftine trucuri, si ramane disponibila oricand, fidela, întotdeauna la datorie, asteptand în tacere un semn de la barbatul iubit. Dar, vai, pe amantele-balonzaid (la noi li se zice manta sau umbrela de vreme rea) barbatii sunt incapabili sa le iubeasca, precizeaza mister Coreto, desi tocmai ele merita acest lucru. Ingrata chestiune!
Dar cel mai periculos lucru este acela de a încurca genurile, chiar daca ai studiat respectivul manual, dat ca bibliografie obligatorie spionilor (dupa cum aflu dintr-o revista), pentru ca, în mod esential, femeia este un cameleon si nu o poti cunoaste cu adevarat nicicand. Nimic nou în asta, si nici în faptul ca unii nu învata nimic, chiar cand o patesc rau de tot. Te pui cu iubitorii de "cameleoni"!
Carmen Mihalache