Bricolaje: De ce-ar fi tineretea o obsesie?

Mult chin mai suporta unele femei pe lumea asta, ca sa arate bine! Fac nesfârsite cure de slabire, se înfometeaza, ca asa au vazut ele la „dive” ca Nicoleta Luciu, care manânca doua mere pe zi si bea nu stiu câta apa plata sau Bianca Dragusan, care gusta numai doua capsunele, saracuta de ea. Merg la sala, ceea ce nu e rau, eu fiind pentru ideea de miscare si împotriva oricarei anchilozari. Dar supunerea la cazne, la tortura exercitiilor fizice istovitoare, cu aparate, ma cam înspaimânta, recunosc. În fine, doamnele mai înstarite apeleaza la chirurgia estetica, dorindu-si un alt look si vrând sa-si prelungeasca tineretea. Se „tuneaza” dragalasele în draci, îsi umfla sânii, buzele (care arata de parca-s suflecate), si tot trag de fata ca sa o mai descreteasca, o întind fara mila, ca pe un gumilastic, îsi injecteaza hormoni, doar-doar or mai pacali timpul. Înaintarea în vârsta le trezeste fiori, le umple de o imensa spaima. Pentru ca la moda e tineretea, care beneficiaza de o adevarata industrie a unei publicitati agresive. Dar, ca orice idee fixa, si chestia asta cu tineretea cultivata în exces e daunatoare. De parca n-ar avea omenirea destule obsesii si n-ar fi atâtea alte motive de teama! E mult mai normal, mai firesc sa-ti accepti vârsta, sa parcurgi toate etapele vietii cu seninatate, încercând sa valorifici inteligent timpul, sa-ti îmbogatesti experienta, si sa îmbatrânesti frumos, cu demnitate. Important este sa nu te usuci interior si sa nu te acresti. Tineretea nu este o valoare în sine. Mai pretioase sunt starea de tinerete, pofta de viata, tonusul fizic si cel spiritual. De altfel, pentru o femeie înzestrata cu inteligenta, bunatate si caldura sufleteasca, gratie, eleganta, vârsta este o notiune absolut fluida. Am privit-o cu admiratie pe regina Elisabeta, la jubileul ei de diamant. Micuta de statura, îmbracata old fashion, dar impecabil, cu una din frumoasele ei palarii, suverana Marii Britanii respira un calm, o naturala distinctie, o noblete cuceritoare. Dar ceea ce mi-a placut dintotdeauna la aceasta puternica suverana, fire voluntara, decisa, a fost faptul ca, în ciuda vietii ei planificate în amanunt, din ratiuni de stat, s-a maritat din dragoste, si-a urmat glasul inimii, sfidând orice opreliste. Iar când asculti ce-ti spune inima, ramâi tânar pe dinauntru, si nu poti sa îmbatrânesti altfel decât frumos.