Cronica teatrala: „We are camera”, un spectacol al ochiului interior

In timp ce politicienii intra in campanie doar la un interval de câtiva ani, artistii sunt mereu intr-o campanie de sensibilizare a oamenilor, de trezire a constiintelor, de trimitere la reflectie. Cei tineri, mai ales, isi propun si chiar reusesc sa faca un tip de arta reactiva, implicata in multiplele probleme ale societatii, decisi sa se impotriveasca in felul lor, prin diverse mijloace de expresie, virusului indiferentei. Un astfel de spectacol care rascoleste, provoaca reactii, invitând la meditatie si autocunoastere lucida este recenta premiera de la Sala Studio a Teatrului Municipal Bacovia, cu piesa dramaturgului german Fritz Kater "We are camera". Mai precis, este vorba despre o productie independenta, realizata in parteneriat cu Teatrul Bacovia, un proiect de educatie alternativa care ii vizeaza pe tineri, in incercarea de a-i determina sa priveasca altfel, in profunzime si nu superficial, complexitatea relatiilor de viata, din familie si societate. Cred ca este o idee buna, un lucru binevenit, ca proiectul este viabil si ca-si atinge scopul, pentru ca am vazut cât de captivati sunt tinerii veniti la spectacol. De altfel, ei sunt si protagonisti ai acestuia, intr-un fel, doua personaje din piesa fiind interpretate de liceeni bacauani care au participat la un casting. Cel care gireaza aceasta intâmplare artistica este Horia Suru, actor si regizor freelancer, un pasionat al teatrului cu tineri si despre tineri, el insusi având numai 27 de ani. Horia Suru are deja o bogata activitate profesionala, a jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamt, a câstigat o bursa de studii la New York, a colaborat la realizarea câtorva proiecte ale unei companii franceze, in fine, are o interesanta experienta internationala si, mai cu seama, dorinta de a pune in practica ce a invatat, transmitând si altor tineri pasiunea pentru cea mai democratica si vie forma de arta – teatrul. Pentru proiectul de la Bacau el s-a oprit asupra unei piese facând parte dintr-o trilogie a lui Fritz Kater, in care dramaturgul german, interesat de probleme existentiale, isi pune intrebari legate de destinul unor oameni confruntati cu experiente traumatizante dintr-un trecut nu prea indepartat. "We are camera" este povestea dramatica a unei familii cu doi copii, in care parintii sunt cercetatori in domeniul armelor biologice, tatal fiind spion, o familie care trebuie sa fuga, la un moment dat, sa se ascunda, traind in nesiguranta, cu teama in suflet, intr-o lume agresiva, dusmanoasa. Relatiile dintre tata, mama, fiu si fiica sunt complicate si tensionate, subminate de frica, neincredere, de sentimentul ca sunt haituiti, de singuratate, de lipsa caldurii afective.
Sunt stari si sentimente de fapt comune multor oameni de azi, care traiesc intr-o lume ostila, macinata de crize, de conflicte. Daca ne privim pe noi insine, daca ii privim atent pe cei din jurul nostru, vedem cum deruta si nesiguranta fac ravagii, ca suntem in razboi cu noi insine si cu lumea, ca am uitat sa zâmbim, sa ne bucuram de viata. Toate aceste adevaruri dureroase ne sunt puse in fata de micuta camera de luat vederi din spectacolul bacauan, care ne intâmpina inca de la intrarea in Sala Studio, redata acum publicului. Admirabila echipa a spectacolului creat de Horia Suru ne invita la autoscopie si la reflectie, printr-un joc plin de nuante al privirilor, al unghiurilor si perspectivelor mereu schimbate. Camera este o oglinda care arata si ne arata, dar spectacolul este unul al ochiului interior, cel al constiintei.
Cu doar câteva elemente de decor, niste mici schele de lemn, vase de WC-uri vopsite in rosu, panouri pentru videoproiectii (scenografia, bine gândita, expresiva, ii apartine lui Marian Vasii) aceasta montare minimalista reuseste sa creeze senzatia unei lumi neprietenoase, nelinistitoare, si sa transmita emotie concentrata prin daruitul joc al actorilor. Iar finalul este unul stenic, tonifiant, incurajator ca mesaj, din moment ce suntem invitati, in ritmurile unei frumoase melodii, sa zâmbim, pentru ca numai astfel vom invinge urâtul, singuratatea, ne vom intelege pe noi insine si vom regasi intrarea in templul iubirii. S-au implicat cu seriozitate si maxima credinta in acest proiect actorii Eliza Noemi Judeu (Paula, mama), cu o notabila intensitate a jocului fin nuantat, Stefan Ionescu (Ernst, tatal), veridic, pe deplin convingator in dramatica lui sfâsiere launtrica, Bogdan Buzdugan (John), creionând expresiv un personaj ambiguu, carora li s-au alaturat tinerii neprofesionisti, dar credibili si incântatori in sinceritatea si prospetimea lor, Maria Covaliu (Sonia) si Eric Tutuianu (Mirco). Inspirata alegere repertoriala, "We are camera", o piesa contemporana (tradusa de Victor Scoradet) cu substrat politic, dar si o acuta interogatie existentiala, este bine pusa in valoare in spectacolul tensionat, cu puternica tenta expresionista a lui Horia Suru, spectacol pe deplin asumat de o echipa care functioneaza la unison, intr-un chip remarcabil.
Carmen Mihalache