Bricolaje: Nunta a la grec sau despre toleranta si puterea dragostei

De atâtea vesti proaste am obosit. Si m-am plictisit sa aud iar si iar cum se contracta economia, cum nu mai iesim din recesiune, iar de cursul valutar ce sa mai spun? E catastrofal, vad negru înaintea ochilor, cu gândul la creditele mele. Mi se face busc un gol în minte, pe care-i musai sa-l umplu cu ceva. Asa ca-i las balta pe vajnicii analisti atotestiutori, combatând amarnic în emisiunile la care sunt abonati, îmi iau un ragaz de la portia zilnica de informatie (necesara si asta, ca sa nu pied contactul cu realitatea) si zapez în cautarea unui lucrusor menit sa ma destinda. Am noroc, dau peste o comedioara pe care n-am vazut-o, chit ca astia de la televiziune repeta în nestire aceleasi filme (mare saracie si pe la posturile astea, vai de ele!), dar „Nunta à la grec” mi-a scapat. Si, vazând-o într-o morocanoasa seara din acest capricios mai, m-am binedispus împreuna cu simpaticele personaje si peripetiile lor. Doamne, ce oameni veseli, cu o vitalitate zgomotoasa, dar placuta, ce situatii de tot hazul! Nu ai cum sa nu te amuzi vazându-l pe tata Portokalos (asa se numeste familia din film, numeroasa si cu o groaza de rubedenii) straduindu-se, în America, sa pastreze vii toate obiceiurile si traditiile grecesti. El le dascaleste mereu pe fetele lui (care au învatat la scoala greceasca, evident), le aminteste neîncetat de unde se trag, dintr-un popor care a inventat filosofia, astronomia, democratia, si le explica foarte doct (în scene de un comic savuros) originea multor cuvinte, conchizând ca toate au o radacina greceasca. Are un restaurant „Dancing Zorba”, o afacere de familie prospera, si nu concepe nici în ruptul capului ca fata lui,Toula, ar putea sa faca altceva decât îi cere traditia, adica sa se marite cu un grec, sa aduca multi copii pe lume si sa le dea de mâncare toata viata.Toula e desteapta foc, nu e o frumoasa, dar are o caldura, o naturalete si un farmec feminin aparte. Desi nu vrea sa-si supere tatal, pe care-l iubeste si îl respecta, ea va reusi, cu nepretuitul ajutor al mamei, sa urmeze cursuri de calculator, sa se ocupe de o agentie de turism, învingând prejudecati despre rostul si rolul femeii, emancipându-se de sub stricta tutela a clanului. Si, colac peste pupaza, se îndragosteste de un american, spre marea disperare a tatalui ei. Fiind o comedie romantica, totul se sfârseste cu bine si cu o petrecere de pomina, o nunta în care grecii cânta si danseaza cum numai ei stiu, cu o veselie debordanta, contagioasa. Dar asta numai dupa ce tatal Portokalos a avut partea lui de satisfactie, mirele a fost botezat, a trecut la ortodoxism, iar nunta s-a tinut la biserica lor, bineînteles. Pentru ca ei, grecii, sunt buricul lumii, Portokalos având o vorba preferata: „oamenii sunt de doua feluri, greci si cei care vor sa fie greci”. Acum când chestiunea greceasca este la ordinea zilei, cu scenarii sumbre de tot, o astfel de comedie romantica, plina de atmosfera si de culoare, vorbind despre toleranta, despre puterea dragostei, a întelegerii între oameni suna si ca un avertisment. La adresa unor politici nefaste, care vor uniformizare, manipulare, profit, putere, trecând ca un tavalug peste vietile oamenilor simpli, distrugându-le bucuria de a trai potrivit obiceiurilor, traditiilor în care au crescut si si-au format propria identitate. În absenta carora nu ar mai fi oameni, ci doar niste cifre statistice.
Carmen Mihalache