Bricolaje: Despre premii si premiati

M-am gândit sa scriu ceva despre premii si premieri, pentru ca sunt o multime de manifestari, festivaluri, gale, concursuri, unde se acorda distinctii. Si pentru ca multi sunt ahtiati dupa astfel de onoruri, insi care se fac luntre si punte ca sa le câstige, recurg la retele de influenta, fac aranjamente, exercita presiuni, trag sfori, etc. Nu-mi sunt deloc simpatice astfel de persoane, le cunosc bine, pentru ca n-am scapat nici eu de asemenea "persuasiuni" si "aproponturi", revista "Ateneu" oferind anual premii unor scriitori de valoare. N-am inteles niciodata vanitatea, ea fiindu-mi total straina, dar stiu ca este in firea umana si, n-am incotro, o accept ca dat obiectiv. Cu atât mai mult ma bucur când vad ca exista si oameni care nu pun pret pe astfel de onoruri, chiar si atunci când sunt insotite de onorarii bunicele, care mai contribuie la oleaca de bunastare materiala. Dupa care tânjim multi, ca saracia e mare la noi. Important este sa-ti pastrezi demnitatea si sa nu suferi aiurea ca ai fost nedreptatit de vreun juriu, care si el este alcatuit din oameni, cu orientari diverse, preferinte, gusturi, interese. La Gala STAR, de pilda, recent incheiata, o actrita valoroasa cum este Eliza Noemi Judeu (foto), care s-a prezentat in concurs cu un recital foarte bine lucrat, un spectacol in adevaratul sens al cuvântului, nu a intrat in palmaresul stabilit de juriul oficial, dar a luat un premiu cu o semnificatie aparte. El poarta numele unui mare actor, Stefan Iordache, si are suprema calitate de a veni din partea unor tineri (cei care au format juriul elevilor), care sunt sinceri si au o perceptie proaspata asupra teatrului, necontaminata de niciun fel de prejudecata. Iar pentru un artist autentic, singura care conteaza este competitia cu sine, aspiratia spre perfectiune. Celor pasionati de arta lor le place performanta, la ea tintesc, si nu la competitie, la intreceri, la câstigare de lauri. Când e vorba de concursuri, triumful unuia este esecul celuilalt, oamenii sunt rivali intr-o astfel de imprejurare. Iar firile sensibile, generoase, dezinteresate nu suporta sa provoace suferinta celorlalti, si nu au ambitia sa "primeze" cu tot dinadinsul. Nu neg importanta premiilor, sa fiu bine inteleasa, mai ales atunci când ele vin ca o recunoastere a valorii, ca o recompensa din partea breslei, unde cei mai buni profesionisti fac ierarhiile si iau decizii. Atunci un premiu e ceva nobil si frumos, servind un ideal. In tot ceea ce facem insa, adevarata satisfactie ne este data de constiinta lucrului bine facut, sau cum spunea un filosof, bucurie nu ne aduce recompensa virtutii, ci virtutea ca atare.
Carmen Mihalache