Bricolaje: Amoru-i un copil pribeag

Anul trecut pe vremea asta, tot auzind ca februarie e decretata luna iubirii, prilej de cadoriseala, ca doar iubirea are nevoie de dovezi palpabile, nu e doar ceva poetic si evanescent, am daruit cuiva niste carti, printre care si un minunat roman al lui Papa Hem, adica Hemingway. "Pentru cine bat clopotele" se numeste cartea, iar in ea sunt câteva pagini tulburatoare despre dragoste. Si anume acelea in care tânara eroina Maria ii marturiseste lui Pilar (batrâna tiganca aspra, patimasa) ca si-a petrecut noaptea cu Ingles, simtind cum se topeste pamântul, si ca putea muri fericita in acele clipe. Iar Pilar i-a spus ca niciodata pamântul nu se topeste mai mult decât de trei ori in viata in momentele acelea când un barbat si o femeie devin o singura fiinta, iar pentru cei mai multi oameni nici macar odata. Desi cu totii isi doresc iubirea si cred ca a lor si numai a lor este unica, deosebita de tot ce au trait altii. In fine, fecare cu iluziile lui, caci fara ele viata ar deveni de nesuportat. Numai ca, nu stiu cum se face, dar tare se mai destrama ele repede, si ce apare dincolo de zona lor ideala este ceva urât si meschin, cel mai adesea. Spun asta pentru ca tocmai am terminat de citit niscaiva reviste mondene cu stiri despre cupluri faimoase de vedete care si-au luat adio in vremea din urma. Printre acestea, Heidi Klum si Seal, Vanessa Paradis si Johnny Depp, doua perechi foarte simpatice dupa parerea mea, asa ca am regretat faptul ca nu vor mai fi impreuna. Si mai mult m-au mâhnit culisele afacerilor astea sentimentale. Heidi si Seal, un cuplu exotic, gen frumoasa si bestia, cica era macinat de tot felul de invidii din partea lui. Ca sa fiu rautacioasa, din partea neagra a relatiei, se aud nemultumiri vizavi de show-urile nevestei, de vizibilitatea ei, de gâstigurile, de averea ei, de faptul ca avea mult mai mult succes decât el. Asa ca el s-a reapucat de mers in cluburi, de intâlniri cu prietenii, de baut si distractie la greu. Iar Johnny Depp, si el si-a amintit de fostele lui bairamuri notorii si de disponibilitatea pentru noi cuceriri, cu tentante tinere colege de platou. Da, unii isi spun adio, dupa o perioada frumoasa, spectaculoasa din viata lor, ca asa-i amorul, un copil pribeag. Si asta-i viata.
Cu toate astea, partea romantica din mine se tot iteste, nu-mi da pace, desi as trai mai confortabil fara ea. Fac ce fac si-mi tot amintesc niste fraze din romanul despre care vorbeam la inceput, si anume vorbele lui Ingles, la despartirea de Maria, inainte de a pleca intr-o lupta unde stia ca va muri: "Atâta vreme cât va exista unul dintre noi, vom fi impreuna. Fiecare in parte suntem noi doi". Pasaj superb, iesit de sub pana unui scriitor genial.
Acestea fiind spuse, eu va doresc sa va bucurati de dragoste in orice zi, in orice luna, in orice anotimp. Si sa vina odata primavara, ca sa ne mai veselim!
Carmen Mihalache