Accent: Parfumul iubirii

Ca multor admiratori ai minunatei Whitney, si mie mi-a fost umbrit sfârsitul de saptamâna de vestea disparitiei unei cântarete unice, ale carei melodii despre puterea dragostei erau superbe, de neuitat. În perioadele ei faste, Whitney Houston avea o prezenta de diva adevarata pe scena, era fascinanta, magnetica, de o indicibila gratie. Pacat, s-a grabit sa plece, lasând însa iubitorilor de muzica senzualele ei cântece si o amintire puternica, însotita de inefabilul parfum al unei feminitati fragile, tulburatoare. Spunând acest lucru ma gândesc la faptul ca fiecare din noi pastram în sedimentul vietii noastre, ascunsa undeva, imaginea persoanei iubite condensate într-o picatura de parfum. Pentru ca exista un adevar al trupului, caruia nu putem, si nici nu vrem sa i ne împotrivim. Despre puterea evocatoare a parfumului s-a scris mult, una dintre cele mai interesante carti fiind "Erotica parfumului" de Andrea Hurton. Iar Patrick Suskind a lansat, acum câtiva ani, un best-seller, "Parfumul", a carui ecranizare am putut sa o vedem si noi, la televiziune, luna trecuta. Chiar daca nu era la nivelul cartii, filmul se remarca totusi prin atmosfera si prin interpretarea, cel putin meritorie, a eroului principal, Grenouille. Tema cartii si a filmului este una absolut captivanta si stranie, de mister gotic, de serie neagra. Pentru ca scopul vietii lui Grenouille este acela de a crea un parfum care sa conserve specificul vietii, unicitatea feminitatii, el ucigând un lung sir de frumoase fecioare în teribila lui încercare supraumana. Aceea de a crea un parfum care sa trezeasca, sa genereze iubirea. Vizionar, personajul întelege lumea prin mirosuri, ajungând sa cunoasca mai bine ca nimeni altul forta pe care mireasma o are asupra sufletului uman. "Oamenii ar fi putut închide ochii la maretie, grozavie, chiar frumusete, si-ar fi astupat la nevoie urechile sa nu mai auda melodii sau cuvinte ametitoare. Dar de mireasma nu era chip de ferire caci era geamana respiratiei. Patrundeau împreuna înlauntrul omului si nimeni nu avea cum sa se apere daca voia sa traiasca. Mireasma patrundea drept în inima, deslusind acolo înclinatia de dispret, placerea de sila, dragostea de ura. Cine devenea stapân peste miresme, stapânea si inimile oamenilor" (Suskind). Fiecare dintre noi, spune exact o fina eseista, analizând celebrul roman al prozatorului german, suntem vânatori de miresme, hoti de suflet mirositor, de la fiintele vii pe care le întâlnim, le iubim. Iubirea e celalalt, sufletul lui de fum, parfumul fapturii lui.